Sistemul Bancar al Republicii Moldova

Introducere.

Această lucrare are ca scop abordarea problemelor şi perspectivelor a sistemului bancar din Republica Moldova.

Lucrarea este structurată în trei capitole. Primul capitol prezintă o abordare generală a rolului şi funcţiilor băncilor. În capitolul doi este analizată problema relaţiilor financiar – bancare. Capitolul trei conţine o analiză a sistemului bancar autohton şi căile de eficientizare a activităţii băncilor.

Omenirea este angajată într-un proces de trecere la o nouă societate şi la un nou sistem economic.

Numai progresul general în cunoaşterea umană va fi în măsură să deschidă noi orizonturi oamenilor şi popoarelor în direcţia conceperii unui alt tip de societate, respectiv a realizării unui nou sistem economic, concomitent, mai eficient şi mai echitabil.

Trecerea Republicii Moldova la sistemul economic, bazat pe relaţiile de piaţă, în interesele omului şi dezvoltării societăţii, a unui complex de probleme economice, sociale, politice, tehnico – ştiinţifice e.t.c., care asigură în mod cuvenit legătura dintre producător şi consumator.

Forma clasică a unei astfel de legături prin intermediul peţii, înfăptuită în corespundere cu legile producţiei şi circulaţiei de mărfuri se bazează pe diferite forme de proprietate, concurenţă, stabilire liberă a preţurilor, iniţiativă personală şi activitate antreprenorială, a unui sistem de conducere eficient, aplicare a sistemelor economice şi îndeplinire eficace a funcţiilor sale de către organele de control ale statului.

Un rol preponderent îl are sistemul bancar din R. Moldova, care este unul dintre elementele de bază ale infrastructurii de piaţă. Se ştie că iniţierii, dezvoltării şi perfecţionării activităţii de antreprenoriat îi precede depunerea liberă a banilor în cele mai diverse sfere economice, care se înfăptuieşte în primul rînd în procesul activităţii bancare.

“ Într-o economie de piaţă, banca are un rol dublu. În primul rînd, banca garantează depozitele celor care doresc să economisească. Cealaltă sarcină a băncii este de a acorda împrumuturi celor care doresc să investească... În plus, banca poate converti depozitele pe termen scurt în credite pe termen lung”

(A. Isachsen, C. Hamilton, T. Gylfason).

Capitolul 1: Esenţa, rolul şi funcţiile băncilor.

1.1.Esenţa băncilor.

Băncile au luat fiinţă cu multe secole în urmă. Unii istorici afirmă existenţa unor instituţii de tip bancar în că în epoca antică, totuşi instituţiile bancar în accepţia modernă au mai largă recunoaştere pentru băncile italiene ai căror precursor sunt Veneţia (1171) şi Genova (1407) iar pentru cele nordice Amsterdam (1609),Hamburg (1619), Roterdam (1635 ) e.t.c.

Apariţia băncilor moderne este strîns legată de dezvoltarea comerţului, expresie a dezvoltării producţiei monofacturiere şi a expansiunii generale a economiei. Legate de nevoile comerţului şi desfăşurînd principalele operaţiuni prin intermediul efectelor comerciale, în mod firesc băncile au primit atributul de comerciale.

Agenţii economici deţinători ai monedelor aveau în monedă bătută un sprigin important în desfăşurarea schimburilor şi în dezvoltarea economică, dar utilizarea banilor presupunea şi aspecte dificitare. Astfel deplasarea banilor la locurile de utilizare implică costuri de transport asociate cu riscul, respectiv cheltuielile de prevenire a furtunilor. Toate acestea au orientat pe deţinătorii de capital sub forma de monede să încredinţeze acest depozit unui intermediar, în copul unei păstrări sigure, şi al unei remunerări sub formă de dobîndă. Trebuie să remarcăm, că resursele din depozite constituie temeiul redistribuirii capitalurilor prin creditele acordate de bănci. Noii intermediari, satisfac cerinţe pentru întreaga viaţă economică şi hotărîtoare pentru progresul ei.

Momentul istoric al apariţiei băncilor marchează un pas major pentru ştiinţele economice. crearea contabilităţii în condiţiile în care bancherul, s-a văzut în situaţia de a deţine bunuri, respectiv monede provenite din obligaţii faţă de terţi, a constatat că vechiul sistem de administrare şi evidenţă simplă a propriilor bunuri nu mai corespunde.

Ca urmare a unui amplu proces de perfecţionare şi diversificare a

activităţilor financiar – bancare, băncile s-au impus în ultimul timp ca un agent economic foarte dinamic şi cu impact major asupra întregii societăţi. Ele au încetat de a mai fi simple intermediare între participanţii la activităţile economice.

Serviciile bancar – financiare, indiferent de forma de proprietate a prestaţiilor, se desfăşoară pe baze comerciale, lucrative. Băncile au îndeplinit şi îndeplinesc două categorii de funcţii: active şi pasive. Oricum, unităţile bancare au devenit cu timpul instituţii universale, obiectul activităţii lor fiind tot mai diversificat.

Principala funcţie activă a băncilor şi a celorlalte instituţii financiare constă în acordarea de împrumuturi solicitanţilor care întrunesc condiţiile de bonitare financiară; aceasta constă din capacitatea economică a unei persoane fizice sau juridice de a restitui creditele contractate împreună cu dobînzile aferente.