Sistemul Bancar European

Capitolul 1

Apariţia şi evoluţia sitemului bancar European

1.1 Scurt istoric

Prǎbuşirea sistemului monetar internaţional de la Bretton Woods (1971-1973) şi cele douǎ şocuri petroliere (1973,1979) se constituie în momente de cotiturǎ,adevǎrate rǎsturnǎri ale ordinii şi principiilor ce guvernau relaţiile financiare internaţionale.Sistemul Bancar European,în plinǎ expansiune îşî va asuma de acum înainte o bunǎ parte din prerogativele instituţiilor oficiale:determinarea cursului de schimb şi finantarea dezechilibrelor balanţelor de plǎţi sau proiectelor de dezvoltare.

În perioada anilor 1870-1914 pe vremea etalonului aur, sistemul bancar deţine un rol împortant în funcţionarea relaţiilor economice şi financiare internaţionale.

Activitaţile bancare presupune din cele mai vechi timpuri o dimensiune internaţionala adeseori marcata de crize sau conflicte.În prezent al treilea val de internaţionalizare bancarǎ este depǎşitǎ. Primul val se caracterizeazǎ prin hegemonia a ceea ce s-a numit “merchant banking”,secondata de bǎncile coloniale britanice şi predominantǎ absolutǎ a centrului financiar Londra.Criza anilor 1930 împiedicǎ aceasta evoluţie.Al treilea val a inceput o data cu restabilirea convertibilitǎţii principalelor monede,în decembrie 1958.

Cele trei decenii de expansiune a activitǎţilor bancare internaţionale pot fi caracterizate:

-anii 1960 şi expansiunea pieţei eurodolarilor: este marcat de politica de expansiune externǎ a bǎncilor americane.Aceastǎ evoluţie este determinatǎ de trei aspecte mai importante:-afirmarea dolarului ca moneda internaţionalǎ; -creşterea investiţiilor firmelor transnaţionale americane în strǎinǎtate şi necesitatea disponibilizǎrii capitalurilor în ţǎrile de implantare;-politica monetarǎ americanǎ.

-anul 1970-de la reciclarea predolarilor la criza datoriei externe a ţarilor în curs de dezvoltare:se caracterizeazǎ prin dublul proces al reciclǎrii excedentelor provenite din exporturile de ţiţei,corelat cu cresterea datoriei extreme a ţǎrilor în curs de dezvoltare;

-anii 1980 şi globalizarea financiarǎ:în acest an apar trei rǎsturnǎri de tendinţe:-bǎncile japoneze se afirmǎ,iar cele europene îşî consolideazǎ poziţiile:-finanţǎrile clasice prin credite bancare sunt puternic concurate de pieţele de titluri financiare:-la începutul deceniului `90 termenul de globalizare este tot mai des invocat pentru a sublinia stadiul actual de dezvoltare a sistemului.

1.2 Evoluţia sistemului bancar pe plan internaţional

Momentul apariţiei bǎncilor nu poate fi precizat cu exactitate,acestea având un trecut foarte îndepǎrtat.Unele teorii leagǎ momentul apariţiei bǎncilor de cel al apariţiei monedei;alta teorie spune cǎ bǎncile au luat fiinţǎ în momentul concentrǎrii disponibilitǎţilor bǎneşti urmat de împrumutarea acestora diferitelor persoane;mai existǎ şi opinia conform cǎreia bǎncile au apǎrut în perioada în care titularul de cont a efectuat plǎţi printr-un ordin de platǎ dat bǎncii sale de a transfera sume din contul sǎu în contul beneficiarului.

Cert este cǎ unele operaţiuni cu caracter bancar erau deja generalizate şi fǎceau parte din viaţa economicǎ a oraşelor-state situate de-a lungu fluviilor Tigru şi Eufrat,fapt dovedit de mii de plǎcuţe de lut,datând de la începutul mileniului al IV-lea,reprezentând chitǎnţi de credit.

Mai târziu egiptenii,asirienii,fenicienii,evreii,etc. se ocupau cu schimbul de monede şi metale preţioase.Astfel au apǎrut primii bancherii.Este de remarcat cǎ pe lângǎ bancherii îşî fac apariţia şi bǎncile publice,începând cu secolul al IV-lea a.Chr.Raţiunea înfiinţǎrii acestora era una economicǎ,urmǎrindu-se combaterea cametei.În afara operaţiunilor de atragere a depozitelor şi de acordare de credite,bǎncile publice mai aveau dreptul de a bate monedǎ,precum şi sarcina de colectare a impozitelor.

Apariţia bǎncilor în accepţiunea modernǎ a avut loc dupǎ anul 1100,atunci când comerţul,schimbul,plǎţile şi creditul au cunoscut o dezvoltare deosebitǎ.Primele bǎnci care deţineau privilegiul de a enite bilete de bancǎ,asa numitele bǎnci de emisiune au apǎrut în secolul al XVII-lea,astfel în 1656 a apǎrut la Stokholm prima bancǎ de circulaţie din lume,unde depozitele reprezentate prin certificate nu comportau nici dobândǎ,nici comision,nici scadenţa fixǎ,iar certificatele erau rǎscumpǎrate de bancǎ la valoare nominalǎ în numerar.

Aceste certificate de depozit au devenit adevǎrate bilete de bancǎ,reprezentând ele însele mijloace de efectuare a plǎţilor,fǎrǎ a mai fi nevoie de rambursarea monedelor la prezentarea bancnotelor.Ulterior în Olanda,Anglia,Statele Unite ale Americii,Franţa aveau sǎ ia fiinţa noi bǎnci de emisiune.

În epoca de formare a capitalismului,bǎncile au jucat un rol deosebit de împortant,colectând şi fructuficând capitalul,concentrând economiile din toate straturile sociale în scopul punerii lor la dispoziţia întreprinzǎtorilor sub formǎ de capital.De asemenea începând cu secolul al XVII-lea bǎncile au început sǎ se împlice din ce în ce mai mult în operaţiuni de bursǎ şi în circulaţia capitalului internaţional.În condiţiile unei atare dezvoltǎri a sistemului bancar,bǎncile au contribuit la procesul de formare şi consolidare a statelor,din perspective economicǎ,politicǎ şi socialǎ.