Sistemul Cheltuielilor Publice

CAPITOLUL 1. SISTEMUL CHELTUIELILOR PUBLICE

1.1.Notiunea de cheltuieli publice

În abordarea şi interpretarea cheltuielilor publice, se remarcă două tendinţe ce se încadrează în viziunea clasică, respectiv în cea modernă a finanţelor.

În accepţiunea clasică, cheltuiala publică era definită şi interpretată ca o consumaţie de resurse şi de produs naţional, identificând cheltuielile publice ca un consum definitive de produs intern brut.

Această interpretare se bazează pe rolul atribuit statului de consumator de resurse naţionale faţă de produs naţional, chiar faţă de societate.

În viziunea modernă, cheltuiala publică este definită prin prisma transferului de valori, considerându-se a fi un proces de redistribuire şi orientare a resurselor spre asigurarea de utilităţi sociale, spre dezvoltare economică şi socială etc.

Noţiunea de cheltuială publică semnifică plăţile legate de funcţionarea instituţiilor, a întreprinderilor publice, vizând, de regulă, satisfacerea necesităţilor unei colectivităţi mare de oameni.

Sistemul cheltuielilor publice cuprinde totalitatea cheltuielilor ce se efectuează de la bugetul statului, din fondurile proprii ale agenţilor economici cu capital de stat, instituţiilor publice, etc. pentru acţiunile social-culturale, dezvoltarea economico-socială, organele statului, apărarea naţională, ordinea publică, înfăptuirea suveranităţii şi independenţei naţionale, private în unitatea şi interdependenţa lor

Cheltuielile publice reprezintă modalităţile de repartizare şi utilizare a fondurilor băneşti a prelevărilor (preluărilor) din veniturile societăţii în vederea satisfacerii nevoilor generale, ale societăţii. Cheltuielile bugetare sunt repartizate pentru satisfacerea nevoilor militare, întreţinerea aparatului de stat, plata datoriei publice, acordarea de subvenţii, dezvoltarea sectorului economic de stat, acoperirea nevoilor social-culturale precum şi a celor de cercetare dezvoltare (enumerarea cheltuielilor nu s-a făcut în ordinea strictă prevăzută de Legea: bugetului anual).

Prin cheltuieli publice, statul acoperă necesităţile publice de bunuri şi servicii considerate prioritare în fiecare perioadă.

Cheltuielile publice se materializează în plăţi efectuate de stat din resursele mobilizate pe diferite căi, pentru achiziţii de bunuri sau prestări de servicii necesare pentru îndeplinirea diferitelor obiective ale politicii statului: servicii publice generale, acţiuni social-culturale, întreţinerea armatei şi a întregii activităţi desfăşurate în domeniul militar, acţiuni economice, etc.

Intr-o viziune tradiţională a finanţelor publice, cheltuiala publică are o situaţie paradoxală: pe de o parte, i se conferă o importanţă hotarâtoare pornind de la ideea că ceea ce primează sunt cheltuielile şi apoi se caută resurse necesare pentru acoperirea lor. Pe de altă parte însă, în viziunea tradiţională asupra finanţelor publice nu se regăsesc preocupări privind natura cheltuielii publice şi influenţa acesteia în viaţa social-economică. În concepţia modernă asupra finanţelor publice, cheltuiala publică este cercetată şi apreciată în primul rând prin prisma naturii sale; ceea ce contează nu este atât mărimea ei, cât mai ales efectele pe care le induce în viaţa social-economică. Finanţele moderne delimitează noţiunea de cheltuială publică de noţiunea de cheltuială privată. Potrivit unei aprecieri pur juridice, diferenţa dintre cheltuiala publică şi cea privată este determinată de calitatea autorului. Astfel, toate cheltuielile pe care le face statul în calitate de stat-autoritate sunt cheltuieli publice. Toate celelalte cheltuieli făcute în baza unui contract reprezintă cheltuieli private ale statului

Cheltuielile publice conţin relaţii social-economice băneşti, care au loc între stat, pe de o parte, şi agenţii economici, instituţii publice şi persoane fizice, pe de altă parte, în procesul repartizării şi utilizării resurselor financiare ale statului, în vederea îndeplinirii atribuţiilor acestora

1.2. Clasificarea cheltuielilor publice

Clasificarea cheltuielilor publice poate fi teoretică sau oficială si legală.

A. Clasificarea teoretica poate avea la baza diferite criterii

După criteriul economic, cheltuielile publice pot fi impărțite în două grupe:

- cheltuieli ce reprezintă un consum de venit național (pentru întreținerea aparatului de stat, învățământ, sănătate, cultură etc.), numite și neproductive;

- cheltuieli ce reprezintă un avans de venit național (cele făcute în domeniul economic), numite și productive.