Sistemul fiscal al Marii Britanii în comparație cu sistemul fiscal al Republicii Moldova

Introducere

Sistemul fiscal reprezinta unul din instrumentele cele mai importante pe care statul le foloseste in conducerea activitatii economice si sociale, in vederea indeplinirii in bune conditii a tuturor functiilor sale. Astfel, dupa modul in care acesta este construit si functioneaza, se pot desprinde concluzii referitoare la presiunea fiscala, politica fiscala si eficienta implicarii puterii publice in viata economica si sociala a unei societati.

Sistemul fiscal consta intr-un ansamblu de masuri si actiuni intreprinse de stat printr-o politica fiscala adecvata in ceea ce priveste : rolul impozitelor si taxelor; tipuri de impozite si taxe, impunerea, perceperea si utilizarea impozitelor si taxelor. Sistemul fiscal ca ansamblu de principii, reguli si mod de organizare, se materializeaza in legi sau acte normative cu putere de lege emise cu scopul de a colecta veniturile statului si a reglementa cheltuirea acestora.

Un sistem fiscal poate fi definit ca totalitatea impozitelor instituite într-un stat care-i procură acestuia o bună parte din veniturile bugetare. O altă definiţie al sistemului fiscal este elaborată de L.Mehl şi P. Beltrame, considerînd sistemul fiscal ca totalitatea impozitelor în care componentele sunt în legătură dinamică între ele ca şi sistemul economic şi aparatul socio-politic.Apariţia şi evoluţia sistemelor fiscale sunt legate în mod inseparabil de procesul de satisfacere a nevoilor umane şi de existenţa organizării sociale a umanităţii. Fiecare stat, din antichitate şi până astăzi, şi-a format propriul său sistem fiscal, mai mult sau mai puţin perfecţionat.

Astfel Sistemul fiscal constituie unul din cele mai importante elemente ale relaţiilor economice de piaţă, de eficacitatea lui depinde, în mare măsură, succesul reformelor economice ulterioare. Din acest motiv trebuie tratate cu multă cumpătare recomandările înaintate vizavi de schimbarea sistemului fiscal existent, calculînd nu doar efectul de moment, ci şi impactul reformei asupra tuturor sferelor economice şi financiare.

Capitolul I Sistemul fiscal din Marea Britanie

1.1.Istoricul sistemului fiscal din Marea Britanie

Impozitul pe venit a fost anunțat în Marea Britanie de către William Pitt cel Tânăr în bugetul său din decembrie 1798 și a fost introdus în 1799, să se plătească pentru arme și echipamente în curs de pregătire pentru războaiele napoleoniene. Noua impoztare pe venit in curs (progresiv) a lui Pitt a început la o taxă de 2 pence vechi pentru venituri de peste £ 60 (echivalentul cu £ 5696 începând cu 2015) și a crescut până la un maxim de 2 șilingi (10 la suta), cu venituri de peste £ 200. Pitt a sperat că noua taxă pe venit s-ar ridica la £ 10 milioane, dar încasările pentru 1799 au totalizat doar puțin peste 6 milioane £.

Impozitul pe venit a lui Pitt a fost percepută în perioada 1799-1802, când a fost desființat de către Henry Addington, în timpul păcii de la Amiens. Addington a preluat funcția de prim-ministru în 1801. Impozitul pe venit a fost reintrodus de Addington, în 1803, când ostilitățile au reînceput, dar a fost din nou desființat în 1816, la un an după bătălia de la Waterloo.

Controverse semnificatve au trezit impozitele pe malț, casa, ferestre și impozitele pe venit. Taxa de malț a fost ușor de colectat de la producători de bere, chiar și după ce a fost redus în 1822, a produs peste 10 la suta din veniturile anuale ale guvernului din 1840. Taxa de lux a lovit cea mai mare parte din casele de oraș din Londra; taxa de ferestre a lovit cea mai mare parte din conacurile din țară.

Impozitul pe venit din Marea Britanie s-a schimbat de-a lungul anilor. Inițial s-a impozitat venitul unei persoane, indiferent de cine este beneficiarul la acest venit în mod benefic, dar acum o persoană datorează impozit pe venit la care el sau ea are dreptul în mod benefic. Cele mai multe companii au fost scoase din plasa de impozit pe venit în 1965, când a fost introdus impozitul pe profit. Aceste modificări au fost consolidate de venituri și Impozite Corporation Act 1970.

Primele teorii ştiinţifice aie impozitării îşi au originea în Marea Britanie, fapt explicat prin importanţa acesteia în evoluţia industrială a lumii, importanţa rolului şi locului impozitelor în societatea engleză a început să fie percepută în sec. al XVI-lea. în 1625, filosoful englez Francis Bacon (1561-1625), lord-cancelar la curtea lui lacob Stuart (păstra sigiliul regal), în cartea sa Experienţe şi îndrumări

morale şi politice scria: „Impozitele încasate cu ajutoral poporului nu atenuează

bărbăţia acestuia.Ca exemplu pot servi taxele (vamale) în Ţările de Jos şi, într-o măsură oarecare, în Anglia. Menţionez că este vorba nu despre pungă, ci despre inimă. Impozitul, încasat cu sau fară acordul poporului, este acelaşi pentru pungi, dar acţionează diferit asupra spiritului poporului”.

Mai târziu, economistul englez William Petty (1623-1687), cunoscut ca autorul teoriei valorii muncii, întemeiază în lucrarea sa Tratat despre impozite şi încasări avantajele impozitării indirecte. Argumentele în favoarea acestei impozitări se reduc la următoarele:

- în primul rând, să se plătească în corespundere cu ceea ce real se foloseşte. Ca urmare, acest impozit nu este impus forţai fiecărui şi este deosebit de uşor achitat de cei ce se mulţumesc cu obiecte de primă necesitate;

- în al doilea rând, acest impozit, în cazul în care nu este achitat pentru răscumpărare, ci încasat regulat, stimulează economisirea, care reprezintă unica metodă de îmbogăţire a popoarelor, metodă de care se conduc în special olandezii şi evreii, 1a fel şi alţii care au acumulat averi mari;

- în al treilea rând, nimeni nu plăteşte îndoit sau dublu pentru una şi aceeaşi marfa, deoarece nimic nu poate fi consumat mai mult decât o singură dată

- in acelaşi timp, adesea se observă cum în unele cazuri se plăteşte concomitent renta pentru pământuri, taxele pentru ţevile de fum, pentru titluri, precum şi taxele vamale (care sunt achitate de toţi oamenii, deşi despre ele vorbesc cel mai mult negustorii). Se plătesc, de asemenea, cotizaţiile benevole şi zecimale. Folosind accizeie, nimeni nu trebuie, ia drept vorbind, să mai plătească în alt mod şi mai mult decât o singură dată;

- în al patrulea rând, prin acest mod de impozitare în fiecare moment putem obţine informaţii despre bogăţia ţării, dezvoltarea şi puterea ei.