Sistemul fiscal în România în condițiile economiei de piață

Dezvoltarea durabila a oricarui stat din lume este de neconceput fara un sistem fiscal permanent caracterizat prin randament si suportabilitate din partea contribuabililor.

Strategia de consolidare a sistemului fiscal bazat pe sustenabilitatea si stabilitatea acestuia, este dependenta si de istoria propriului sistem fiscal dintr-o tara.

Dictionarului Larrousse, defineste fiscalitatea ca fiind „totalitatea impozitelor si taxelor, a reglementarilor de natura fiscala, precum si a aparatului fiscal ce vin sa influenteze direct sau indirect activitatea unui agent economic denumit contribuabil”.

Constitutia României prevede ca cetatenii au obligatia sa contribuie, prin impozite si taxe, la constituirea de sume destinate cheltuielilor publice alocate prin buget pentru programele de protectie sociala, invatamânt, sanatate, cultura, aparare, ordine publica, etc.

Fundamentul si motivatia pe care este construita fiscalitatea, impozitele si taxele ca surse de acumulare a bugetului, pe de o parte, alocatiile bugetare, subventiile, imprumuturile de stat si cheltuielile guvernamentale, ca si consum bugetar, pe de alta parte.

Fiscalitatea este definita ca „totalitatea impozitelor provenite de la persoane fizice si juridice care alimenteaza bugetele publice.”

Sistemul fiscal reprezinta unul din instrumentele cele mai importante pe care statul le foloseste in conducerea activitatii economice si sociale, in vederea indeplinirii in bune conditii a tuturor functiilor sale. Rolul sistemului fiscal capata valente deosebite in conditiile economiei de piata, când metodele administrative specifice economiei centralizate trebuie sa lase loc unor pârghii economice si financiare pe care statul sa le foloseasca in relatiile sale cu agentii economici. Functiile si rolul sistemului fiscal pot fi puse in valoare la nivel optim cu conditia ca acesta sa fie bine proiectat si aplicat in componentele sale.

Sistemul fiscal poate fi definit ca fiind totalitatea principiilor, cerintelor referitoare la dimensionarea, asezarea, perceperea si urmarirea impozitelor, precum si a obiectivelor social economice care se urmaresc a fii realizate prin acesta.

Sistemul fiscal cuprinde in mod concret impozite, taxe si contributii, un mecanism fiscal si un aparat fiscal.

Componentele sistemului fiscal trebuie intelese ca un tot unitar si ele cuprind:

- legislatia fiscala, compusa din ansamblul actelor normative, legi, ordonante de Guvern, alte acte cu putere de reglementare, care stabilesc conditiile perceperii impozitelor, taxelor si contributiilor;

- mecanismul fiscal cuprinde metode, tehnici si instrumente fiscale, prin aplicarea carora sunt satisfacute cerintele si principiile pe care trebuie sa le indeplineasca sistemul fiscal, pentru a putea fi considerat rational. In perioada 1989-1999 in România s-au cautat tehnici si metode de impunere dupa felul impozitului si natura juridica a platitorului iar dupa anul 2001 s-a trecut la o prima etapa a unei forme moderne si anume autoimpunerea. Conform acestei metode, platitorului i se stabileste lunar o impunere provizorie, iar evaluarea definitiva pentru calculul impozitului datorat se face la nivel de an. Acest mecanism s-a dovedit insa dificil de aplicat in conditiile concrete ale legislatiei românesti.

- aparatul fiscal, este cel prin care statul isi desfasoara activitatea fiscala si care se concretizeaza intr-un complex de institutii si organe specializate ale statului care asigura buna functionare a mecanismului fiscal precum si realizarea cerintelor fiscale. Guvernul isi indeplineste atributiile sale executive in domeniul fiscal prin Ministerul Finantelor Publice.

In conditiile existentei unei economii de piata functionale, statul nu mai poate interveni prin pârghii administrative in economie, si cu atât mai mult in sectorul privat al acesteia, motiv pentru care sistemul fiscal, prin pârghiile sale financiare, influenteaza activitatea agentilor economici, ofera posibilitatea utilizarii resurselor in vederea satisfacerii unor cerinte de interes general sau local, dinamizeaza conducerea activitatii economice si sociale in general.

Pornind de la importanta relativa de a satisface aceste cerinte, in functie de capacitatea unei economii de piata de a asigura optimul in functionalitatea sistemului fiscal, acesta prin functiile sale asigura indeplinirea urmatoarelor obiective:

- o functie de finantare a cheltuielilor publice prin care urmareste obiectivul de randament bugetar;