Sistemul fiscal românesc

CAP 1.Notiuni introductive privind sistemul fiscal

1.1.Aspecte teoretice privind conceptul de fiscal

Conceptul de Finante Publice este indisolubil legat de stat,de institutiile sale administrativ teritoriale,legatura facandu-se datorita resurselor cheltuielilor,imprumuturilor si altor datorii.Finantele publice sunt definite ca fiind stiintele ce studiaza activele statului in calitatea sa de utilizator al unei tehnici speciale financiare,prin intermediul procedeelor bugetare,monetare etc.

Fiscalitatea este un sistem de legi,regulamente si dispozitii privitoare la stabilirea si percepera impozitelor si taxelor ce alcatuiesc venituri ale statului.

Totalitatea impozitelor,taxelor si contributiilor provenite de la contribuabili,in vederea alimentarii bugetelor publice,formeaza sistemul fiscal.

Trasaturile unui sistem fiscal normal vizeaza urmatoarele:

1.Sistemul fiscal trebuie conceput tinand seama de conditiile sociale si economice specifice fiecarei etape de dezvoltare

2.Sistemul fiscal trebuie sa fie coerent,echitabil si eficient.

3.Sistemul fiscal trebuie sa presupuna o structurare corespunzatoare a impozitelor si a taxelor urmarindu-se,in special,cresterea ponderii impozitelor indirecte.

4.Realiazarea unei structurari corespunzatoare a impozitelor si taxelor presupune aplicarea intocmai a principiilor impunerii.

La baza instituirii impozitelor sta necesitatea statului de a-si procura resurse pentru acoperirea cheltuielilor pe care trebuie sa le efectueze in vederea infaptuirii rolului sau economico-social.Astfel”impozitele reprezinta o forma de prelevare a unei parti din veniturile si/sau averea persoanelor fizice si juridice la dispozitia statului in vederea acoperirii cheltuielilor publice.Aceasta prelevare se va face in mod obligatoriu,cu titlu nerambursabil si fara contraprestatie directa din partea statului.”

Plecand de la aceasta definitie a impozitelor,fiscalitatea poate fi privita ca o legatura intre stat si persoane fizice si juridice.Astfel,impozitele sunt percepute ca un rau necesar,fara existenta acestora statul fiind pus in imposibilitatea de a-si putea desfasura (prin intermediul institutiilor publice) activitatea cu care este mandatat.

La baza stabilirii impozitelor in Romania stau o serie de principii:

a)Neutralitatea masurilor fiscale in raport cu diferitele categorii de investitori si capitaluri,cu forma de proprietate,asigurand conditii egale investitorilor,capitalului roman si strain.Astfel se urmareste ca prin masurile prevazute in legislatie sa se asigure acelasi regim fiscal pentru contribuabili aflati in situatii similare.

b)Certitudinea impunerii,prin elaborarea de norme juridice clare,care sa nu conduca la intrepretari arbitrare,iar termenele,modalitatea si sumele de plata sa fie precis stabilite pentru fiecare platitor,respectiv acestia sa poata urmarii si intelege sarcina fiscala ce le revine,precum si sa poata determina influenta propriilor decizii de management financiar sarcinilor fiscale.

c)Echitatea fiscala la nivelul persoanelor fizice,prin impunerea diferita a veniturilor,in functie de marimea acestora.In vederea asigurarii echitatii fiscale la nivelul persoanelor fizice un pas important a fost facut prin introducerea impozitului pe venitul anual global.

d)Eficienta impunerii prin asigurarea stabilitatii pe termen lung a prevederilor Codului fiscal,astfel incat aceste prevederi sa nu conduca la efecte retroactive defavorabile pentru persoane fizice si juridice,in raport cu impozitarea in vigoare la data aprobarii de catre acestea a unor decizii investitionale majoritare.

2

1.2.Rata fiscalitatii;presiunea fiscala

Perceperea impozitelor este un drept al statului consfintit prin constitutie.Orice societate,indiferent de forma de organizare,ar fi imposibil sa functioneze fara impozite.Ca regula generala,contribuabilii vad in impozite un rau necesar,dar consimt la plata acestuia,asupra lor exercitandu-se din partea statului o anumita presiune fiscala.

Presiunea fiscala sau rata fiscalitatii se exprima ca raport intre totalul prevederilor bugetare obligatorii si produsul intern brut,la nivel macroeconomic sau asupra veniturilor(profitului)realizate la nivel microeconomic.

Impozitele directe sau indirecte,taxele percepute de la contribuabili,se constituie in elemente de presiune fiscala,cu atat mai mult,cu cat ponderea lor in valoarea adaugata sau in cifra de afaceri este mai mare.

Cand aceasta pondere depaseste anumite limite rezonabile,randamenrul impozitelor si contributiilor scade,manifestandu-se forme de rezistenta la acestea,cum ar fi abstinenta fiscala,impotrivirea la plata si in ultima instanta evaziunea fiscala.

O exprimare grafica apresiunii fiscale,a realizat-o D. Laffer,cu ajutorul unei curbe care ii poarta numele.Potrivit acestei exprimari,de la un anumit prag,orice crestere a presiunii fiscale provoaca o scadere a sumei prelevarilor obligatorii incasate de autoritatea publica.Suma prelevarilor obligatorii incasate este o functie crescatoare a ratei presiunii fiscale,dar numai pana la un anumit prag maximal,care corespunde nivelului maxim al curbei,dupa care devine o functie descrescatoare a acestei rate.Dupa Laffer,aceasta se explica prin faptul ca prelevarile obligatorii foarte mari,diminueaza randamentul impozitelor.

Presiunea fiscala exprima intensitatea cu care sunt prelevate venituri de la persoane fizice si juridice,ori la nivelul intregii societati prin intermediul impozarii.Presiunea fiscala are o mare relevanta economica,deoarece indica masura in care veniturile nominale ale populatiei sunt ajustate prin intermediul impozarii si,in acelasi timp,arata masura sau gradul in care bugetul de stat isi procura veniturile pe calea prelevarii de impozite.Presiunea fiscala poate fi utilizata atat pentru impozite indirecte,cat si pentru totalitatea prelevarilor la buget efectuate prin intermediul impozitarii.

Concret,presiunea fiscala reprezinta proprietatile din veniturile la care,in mod nevoit si obligatoriu,contribuabilii renunta in favoarea statului,sub forma impozitelor,varsand aceste sume in cadrul exigibilitatii lor la bugetul de stat,bugetul asigurarilor sociale de stat,bugetele locale si fondurile publice.

Problema presiunii fiscale de la noi este mai actuala ca oricând din cauza următoarelor considerente: -în primul rând, datorita faptului ca ne aflam in faza modernizării sistemului fiscal romanesc -în al doilea rând pentru ca in prezent economia tarii noastre resimte lipsa capitalurilor disponibile a fi investite, cea ce impune practicarea unei politici fiscale deosebite; -în al treilea rând, datorita situaţiei actuale precare a economiei româneşti, veniturile realizate de totalitatea categoriilor de contribuabili fiind inadecvate pentru a fi gravate de o fiscalitate prea mare fără a da naştere la urmări nedorite

3

CAP 2.Tendinte si obiective in reforma sistemului fiscal in perioada de tranzitie

2.1.Necesitatea realizarii unei reforme in domeniul fiscal

Indiferent cât de reticenţi ar fi agenţii economici la ideea de fiscalitate şi, implicit, la ideea de impozite, existenţa de durată şi în condiţii de legalitate a unei firme pe piaţă obligă la cunoaşterea şi respectarea legislaţiei fiscale a ţării pe teritoriul căreia îşi desfăşoară activitatea. Chiar şi pentru acei agenţi economici care îşi propun evitarea plăţii unor impozite sau taxe, sunt importante de cunoscut prevederile legislative în domeniu pentru a alege cele mai “legale” căi în acest sens. În România, modificările legislative în domeniul financiar-fiscal au fost numeroase. În ultimii ani, prin demararea tratativelor privind aderearea României la Uniunea Europeană, cadrul legislativ de la noi din ţară a cunoscut diverse modificări, în scopul alinerii legislaţiei româneşti la aquis-ul comunitar. Scopul acestor modificări este crearea unui sistem fiscal stabil care să corespundă directivelor Uniunii Europene privind impozitarea.

Pe parcursul acestei lucrări voi încerca să prezint unele aspecte privind modalităţile concrete prin care prevederile juridico-fiscale valabile la un moment dat în economie pot influenţa pozitiv sau negativ performanţele economico-financiare ale unei firme. M-am oprit doar asupra unor probleme considerate relevante în evidenţierea scopului acestei lucrări: prezentarea fiscalităţii nu numai ca un mijloc de colectare a unor impozite de către stat, ci ca un mijloc prin care se intervine în viaţa economică a societăţii şi, implicit, a firmelor.