Sistemul Informatic Privind Contabilitatea Creanțelor și Datoriilor cu Personalul

Introducere

Există o importanţă a veniturilor de natura salariilor atât la nivelul microeconomic cât şi macroeconomic. Reglementările impuse de nivelul macroeconomic se încearcă a fii respectate la nivel microeconomic. Această lucrare îmbină aspectele impuse de ambele niveluri.

Primul capitol, contabilitatea şi fiscalitatea remunerării capitalului uman, tratează o evidenţiere în etape successive, o definire a veniturilor din salarii, ce se obţin de către angajat în urma încheierii contractului individual de muncă, urmată de prezentarea contribuţiilor şi impozitelor datorate de către angajator şi angajat.

În această etapă sunt evidenţiate aspectele legale, contabile şi fiscale urmărite de către agentul economic. Tot din punct de vedere al reglementărilor contabile este urmărită şi prezentarea informaţiilor privind salariile în situaţiile financiare iar pentru evidenţierea reglementărilor internaţionale sunt urmărite obiectivele standardelor internaţionale IAS 19 şi IAS 26.

Capitolul II al lucrării este bazat pe prezentarea unui studiu de caz privind contabilizarea decontărilor cu personalul. Se porneşte de la prezentarea societăţii comerciale asupra cărora se va face o analiză economică a performanţelor.

Pentru evidenţierea aspectelor contabile privind decontările cu personalul sunt prezentate trei studii de caz: contabilizarea salariilor datorate unde sunt prezentate toate aspectele fiscale ale derulării normale ale activităţii societăţii.

Al doilea studiu de caz prezintă contabilizarea concediilor medicale, evidenţierea înregistrărilor contabile în cazul în care un angajat beneficiază de concediu medical (cadrul legal al acordării acestui beneficiu).

Acordarea beneficiilor de către societate angajaţilor sunt evidenţiate în al treilea studiu de caz privind contabilizarea avantajelor în natură.

CAPITOLUL I

CONTABILITATEA ŞI FISCALITATEA REMUNERĂRII CAPITALULUI UMAN

Capitalul uman poate fii definit ca stocul de aptitudini, de cunoştinţe, de calificări, pe care le posedă indivizii. Este capital pentru că se obţine cu un anumit cost în resurse rare, adică timp şi / sau bani pentru a genera fluxuri de satisfacţii, de venituri sau de utilităţi. Capitalul este uman pentru că se regăseşte la fiecare individ şi nu poate fii despărţit de acesta. Compus din elemente atât înăscute cât şi dobândite prin costuri şi timp sau cheltuieli în bani, capitalul uman este supus aceleiaşi logici de raţionalitate, care implică o comparaţie între eforturi şi efecte.

Pentru eforturile aduse la realizarea muncii ca factor de producţie care concură la desfăşurarea oricărei activităţi posesorul său, cel ce o depune, primeşte o sumă de bani, o remuneraţie denumită salariu.

Efectele obţinute de capitalul uman în urma depunerii eforturilor se concretizează în venituri din salarii.

Veniturile din salarii sunt considerate toate veniturile în bani şi / sau în natură obţinute de o persoană fizică ce desfăşoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent la perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă.

Veniturile din salarii cuprind totalitatea sumelor primite pentru munca prestată ca urmare a contractului individual de muncă, a contractului colectiv de muncă precum şi pe baza actului de numire:

• salarii de bază;

• sporurile si adaosurile de orice fel;

• indemnizaţii pentru trecerea temporară în altă muncă, pentru reducerea timpului de muncă, pentru carantină, precum şi alte indemnizaţii de orice fel;

• recompensele şi premiile de orice fel;

• sumele reprezentând premiul anual şi stimulentele acordate potrivit legii, personalului din instituţiile publice, cele reprezentând şi stimulentele acordate salariaţilor agenţilor economici;

• sumele primite pentru concediul de odihnă, cu excepţia sumelor primite de salariat cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloarea cheltuielilor salariatului şi a familiei sale necesare în vederea revenirii la locul de muncă, precum şi eventualele prejudicii suferite de acesta ca urmare a întreruperii concediului de odihnă;

• sumele primite în caz de incapacitate temporară de muncă;

• orice alte câştiguri în bani şi în natură, primite de la angajatori de către angajaţi, ca plată a muncii lor.