Situația absorbției fondurilor europene în România

INTRODUCERE

Prezenta lucrare tratează subiectul fondurilor europene accesate de către autorităţile române în contextul pre-aderării şi, ulterior, al aderării României la Uniunea Europeană.

Lucrarea este structurată în 4 capitole, care abordează noţiuni precum Politica de Dezvoltare Regională a UE, Fondurile şi Programele Europene în România înainte şi după aderarea la UE şi situaţia reală a absobţiei Fondurilor Eropene în România.

Primul capitol sintetizează aspectele teoretice privitoare la Politica de Dezvoltare Regională a UE, oferindu-i cititorului o privire de ansamblu asupra accepţiunilor termenului, asupra cadrului legal al politicii de dezvoltare regională a UE şi a instrumentelor de solidaritate, precum şi un scurt istoric al acesteia.

Al doilea şi al treilea capitol conţin atât o prezentare teoretică a tipurilor de fonduri şi programe Europene în România înainte şi după aderarea la UE, cât şi o scurtă analiză a gradului de absorbţie a acestora în ultimii ani, pe baza rapoartelor emise de Ministerele în cauză.

Nu în ultimul rând, al patrulea capitol se axează pe interpretarea unor comunicate, studii şi articole de specialitate, lansate de personaje cu oarecare competenţă în domeniul economic, sau chiar de Guvernul României, în încercarea de a oferi o persectivă generală asupra situaţiei reale a accesării şi absorbţiei fondurilor europene în România în acest moment.

În cele din urmă, concluziile întregii lucrări încearcă să sintetizeze, cât mai succint cu putinţă, ceea ce am încercat să demonstrăm în acest studiu: că aceste fonduri au început să fie acordate României într-un moment în care nivelul de pregătire era, desigur, foarte scăzut, nefiind vorba doar despre pregătirea resurselor umane, ci şi de o serie de probleme ce priveau lipsa de armonizare între sistemul naţional de raportare financiară şi contabilă şi cel european şi că fondurile structurale de care beneficiem în perioada 2007-2013, în valoare de circa 28-30 de miliarde de euro, din partea Uniunii Europene, trebuie gestionate eficient şi trebuie să ajungă acolo unde este nevoie pentru dezvoltare, în caz contrar, există pericolul pierderii lor. Din păcate, la început de 2011, ne aflam în faţa unui grad de absorbţie de nici 9%, totalul sumelor virate către beneficiari ajungând la doar 7.4 miliarde de lei (aproximativ 1,74 mld.euro).

CAPITOLUL 1.

Politica de Dezvoltare Regională a Uniunii Europene

1.1. Politica de dezvoltare regională. Scurt istoric

Politica de dezvoltare regională este una din politicile cele mai importante şi cele mai complexe ale Uniunii Europene, statut ce decurge din faptul că, prin obiectivul său de reducere a disparităţilor economice şi sociale existente între diversele regiuni ale Europei, acţionează asupra unor domenii semnificative pentru dezvoltare, precum creşterea economică şi sectorul IMM, transporturile, agricultura, dezvoltarea urbană, protecţia mediului, ocuparea şi formarea profesională, educaţia, egalitatea de gen etc. Concepută ca o politică a solidarităţii la nivel european, politica regională se bazează în principal pe solidaritate financiară, adică pe redistribuirea unei părţi din bugetul comunitar realizat prin contribuţia statelor membre către regiunile şi grupurile sociale mai puţin prospere.

Principiile unei politici de dezvoltare regională au fost avute în vedere la nivel European încă din 1957, odată cu semnarea Tratatului de la Roma, când cele 6 ţări semnatare (Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg, Olanda) au căzut de acord asupra nevoii reducerii diferenţelor existente între diferitele regiuni şi sprijinirii celor mai puţin favorizate, în scopul realizării unei economii europene solide şi unitare.

Această nevoie a fost concretizată în 1958 , prin înfiinţarea Fondului Social European (FSE) ca principal instrument al politicii sociale europene, fiind centrat pe îmbunătăţirea modului în care funcţionează piaţa muncii în diferite ţări şi pe re-integrarea şomerilor pe piaţa muncii.

În 1962 a fost înfiinţat Fondul European pentru Orientare şi Garantare Agricolă (FEOGA), în scopul finanţării politicii agricole comune şi pentru sprijinirea dezvoltării regiunilor rurale şi îmbunătăţirea structurilor agricole.

Anul 1975 aduce crearea unui al treilea fond – Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), cu scopul de a redistribui o parte a contribuţiilor bugetare ale Statelor Membre către regiunile cele mai sărace ale comunităţii, în vederea sprijinirii dezvoltării lor economice. Astfel, FEDR redistribuie bugetul comunitar în investiţii productive (pentru crearea şi menţinerea unor locuri de muncă durabile) şi în investiţii în infrastructură.