Situația pieței de capital în UE și România

CAPITOLUL 1

SITUAŢIA PIEŢEI DE CAPITAL ÎN UE

Uniunea Europeană traversează un proces de integrare financiară al cărui catalizator - moneda unică - generează modificări radicale pe pieţele monetare şi de capital. Pe fondul fenomenelor complexe derulate după Maastricht în cadrul Comunităţii Europene, aspectele financiare ale integrării ţărilor recent intrata în UE şi inclusiv ale integrării României în Uniunea Economică şi Monetară sunt în prezent greu de apreciat, având în vedere că procesul se desfăşoară cu viteze diferitev şi pe orizonturi diferite de timp. Perspectivele procesului pot fi descifrate prin investigarea chiar a procesului complex al integrării financiare şi monetare a ţărilor vest-europene datorită dificultăţilor şi oportunităţilor identificate cu acest prilej. Programul de integrare monetară, care a demarat practic după introducerea Sistemului Monetar European în 1979, dar s-a accelerat în anii 90 şi în acest deceniu, conţine atât elemente de fundamentare a funcţionării pieţei de capital unificate cât şi elemente de transformare a pieţelor financiare naţionale, pe care cu siguranţă vor trebui să le parcurgă şi ţările est europene, inclusiv România, la momentul potrivit.

1.1. Impactul introducerii euro asupra pieţelor de capital

Introducerea monedei europene a avut un impact deosebit şi substanţial asupra integrării pieţelor europene de capital. Integrarea unei mari părţi a pieţelor financiare şi de capital este menită să întărească competitivitatea economiei europene. Acest lucru nu se produce însă în mod automat, numeroase obstacole trebuind să fie înlăturate prin activitatea instituţiilor europene şi prin voinţa statelor naţionale. Agenţii specializate ale Uniunii Europene avertizează chiar asupra riscului ca fondurile europene să fie canalizate spre direcţii inadecvate de dezvoltare în situaţia în care distorsiunile, barierele şi imperfecţiunile care stăvilesc în continuare mobilitatea capitalului pe pieţe financiare se vor menţine.Presiunile concurenţiale stimulează oferta de servicii eficiente din punct de vedere al costurilor, asigurând creşterea calităţii şi eliminând rentele monopolistice din structura preţurilor. Pentru investitori, ca şi pentru populaţia care economiseşte, integrarea permite o diversificare a portofoliilor, reducând astfel riscul financiar. Statisticile actuale arată că alocarea curentă a economiilor populaţiei şi agenţilor economici din ţările comunitare se orientează cu precădere spre pieţele naţionale de capital, indiferent de ratele comparative de randament înregistrate pe pieţele vecine.

Servicii financiare mai eficiente stimulează competitivitatea, reduc costul capitalurilor, iar din punct de vedere al cererii asigură soluţii competitive de finanţare pentru achiziţionarea de bunuri de consum şi bunuri de investiţii. Introducerea monedei euro a creat deci oportunităţi pentru o mai bună integrare a pieţelor financiare europene. În cazul în care se produce integrarea şi sporurile de eficienţă, pieţele europene de capital vor putea rivaliza cu cele din SUA, atât ca mărime cât şi ca eficienţă. La sfârşitul anului 1995 valoarea de piaţă a activelor bursiere şi a activelor bancare din ţările din UE a crescut la mai mult de 27 trilioane USD. Prin comparaţie, valoarea de piaţă a aceloraşi active din SUA a crescut la aproape 23 trilioane USD. Dacă UEM va conduce însă la integrarea deplină a pieţelor financiare europene, acest lucru depinde totuşi de mai mulţi factori. Este necesar un complex de măsuri atât la nivel naţional cât şi la nivel comunitar pentru a înlătura taxele, barierele legale şi de reglementare, cât şi alte impedimente din calea integrării depline a pieţelor de capital.

- condiţii propice pentru integrare

Pieţele europene de titluri de valoare au devenit mai integrate şi mai lichide în perioada ultimilor 10 ani, determinate fiind de procesul global de dereglemetare financiară, de oportunităţile pentru investiţii şi dezintermedierea bancară. Problemele majore ale datoriilor în lire sterline, de exemplu, au stimulat dezvoltarea unor pieţe de obligaţiuni secundare eficiente şi au determinat o creştere a garanţiilor guvernamentale, transformându-le într-o alternativă atrăgătoare faţă de depozitele bancare.

Mobilitatea capitalului în interiorul ţărilor din UE a fost uşurată şi de convergenţa politicilor macroeconomice. În acest cadru, introducerea monedei euro modifică stimulentele astfel încât să încurajeze garantarea pe viitor a finanţelor europene, să armonizeze practicile de piaţă şi să ofere o mai mare transparenţă în stabilirea preţurilor, astfel:

- în primul rând, adoptarea unei singure monede reduce costul tranzacţiilor financiare;

- în al doilea rând, euro elimină riscul schimburilor externe în cazul contractelor pe termen lung între entităţile din ţările EMU, pe când importanţa relativă a altor tipuri de risc va creşte. Riscul de credit va deveni cel mai important determinant al preţurilor titlurilor de valoare, dar şi alţi factori (de exemplu, riscurile de lichiditate, de reglementare, legale) vor influenţa la rândul lor stabilirea preţurilor Ţările vor fi astfel motivate să-şi îmbunătăţească infrastructurile financiare;

- în al treilea rând, luate împreună, eliminarea riscului monedei, convergenţa circulaţiei creditelor şi practicile de piaţă pot duce la creşterea adâncirii şi lichidităţii pieţelor financiare europene. Contractele de pe pieţele pe termen scurt se vor închide în euro şi vor putea circula pe pieţele naţionale. Pentru titlurile de valoare cu mai mult de o valută, competiţia dintre schimburile valutare ar putea duce la consolidarea activităţilor economice într-o singură locaţie. Chiar pieţele care rămân oarecum segmentate (datorită circulaţiei mai mari a creditelor sau a restricţiilor) vor deveni mai lichide datorită costurilor scăzute ale tranzacţiilor şi unui număr relativ mic de restricţii economice;

- în al patrulea rând, barierele de la graniţa investiţiilor vor scădea iar anumite valute intra-EMU şi restricţii ale investiţiilor care se aplică acum fondurilor comune de capital, cum ar fi fondurile de pensii şi companiile de asigurare vor deveni irelevante. Mărimea şi diversitatea portofoliilor gestionate de investitorii instituţionali din UE ar putea creşte rapid ca urmare a acestui fapt.