Societatea națională de transport gaze naturale Transgaz SA Mediaș

Mesajul Directorului General al SNTGN Transgaz SA Mediaş

Consecventă principiului aplicării unui management responsabil în îndeplinirea misiunii asumate, SNTGN TRANSGAZ SA Mediaș conştientizează importanţa faptului că, uneori, o susţinere financiară pentru o cauză nobilă sau pentru un scop important, este vitală şi de aceea prin programele şi proiectele de responsabilitate socială iniţiate, se implică activ în viaţa comunităţii, demonstrându-şi astfel statutul de "bun cetăţean". Compania TRANSGAZ se implică în viața comunității atât prin acțiunile de sponsorizare și ajutoarele financiare umanitare acordate cât și prin proiectele de responsabilitate socială corporativă inițiate începând cu anul 2010. Domeniile prioritare în care TRANSGAZ s-a implicat, se implică și se va implica din punct de vedere social sunt: sportul, dezvoltarea durabilă a comunităţii, educaţie, artă şi cultură, mediu, sănătate, acțiuni umanitare.

SNTGN TRANSGAZ SA Mediaș prin tot ceea ce face în scop social, se angajează în mod etic și contribuie prin practica afacerilor transparente și responsabile la dezvoltarea sustenabilă a economiei, la coeziunea socială, îmbunătățind în același timp atât calitatea vieții salariaților și familiilor acestora cât și pe cea a comunității în care își desfășoară activitatea, dovedind astfel că este:

"O COMPANIE RESPONSABILĂ, O COMPANIE A VIITORULUI".

Capitolul 1. PREZENTAREA GENERALĂ A SOCIETĂŢII

1.1 Scurt istoric

Transgaz (SNTGN) este o societate românească, una dintre cele mai stabile datorită poziţiei de unic transportator de gaze de pe piaţă şi datorită eforturilor investiţionale făcute în ultimi ani.

Evoluţia Societăţii Naţionale de transport Gaze Naturale "Transgaz" S.A. este determinantă pentru evoluţia industriei gaziere din România.

În România, gazul metan a fost descoperit în anul 1909, în zona Sărmăşel, judeţul Mureş. La începutul secolului XX s-au efectuat livrări comerciale de gaze în scopuri casnice şi industraile, rezervele comerciale fiind puse în producţie pe baza primelor descoperiri.

,,Erste Siebenbuergische Erdgas Aktiengesellschaft - Prima Societate Transilvăneană pentru conductul gazului pe pământ" este prima organizaţie de profil din România şi Europa, fiind înfiinţată în 1912 la Turda. Aceasta avea ca şi obiect de activitate transportul şi valorificarea gazelor naturale din zăcământul Sărmăşel.

În anul 1915 s-a înfiinţat societatea Ungarische Erdgas-Gesellschaft AG, cu sediul la Budapesta. Aceasta era prima societate integrate din Europa şi avea ca şi scop exploatarea, transportul şi distribuţia gazelor din Transilvania.

În anul 1925 s-a montat la Mediaş prima staţie de reglare măsurare-predare a gazelor naturale deoarece era necesară reglarea presiunii gazelor la livrarea acestora din conductele de transport către societăţile de distribuţie sau către consumatorii industriali. În anul 1927 s-a montat la Sărmăşel prima staţie de comprimare din Europa deoarece presiunea gazelor naturale din zăcământul Sărmăşel scădea.

Începerea celui de al doilea război mondial a determinat creşterea cererii de energie primară pentru susţinerea acestuia. Se poate considera că, acesta a fost momentul care a determinat trecerea de la o utilizare locală a gazelor naturale la una regională (alimentarea cu gaze, din zăcămintele amplasate în Bazinul Transilvaniei, a Bucureştiului şi a localităţilor situate pe valea Prahovei).

În anul 1958 se construieşte primul depozit de înmagazinare a gazelor naturale din România, la Ilimbav, judeţul Sibiu. Depozitul a permis preluarea vârfurilor de consum sezoniere şi orare, acest moment semnificativ constituind şi o premieră europeană.

Un an mai târziu (1959), România devenea prima ţară exportatoare de gaze naturale din Europa, prin încheierea acordului interguvernamental între România şi Ungaria pentru livrarea gazelor naturale.

Importul gazelor naturale din Federaţia Rusă a început în anul 1979, după ce în anul 1976 s-a atins un vârf de consum al gazelor naturale provenite din zăcămintele libere.

În anul 1986, la Moscova, se semnează "Convenţia între Guvernul României şi al URSS privind tranzitul pe teritoriul României a gazelor naturale din URSS către Turcia, Grecia şi alte ţări", care prevedea construirea de către partea română a unei conducte de Dn 1200, în lungime de 190 km. În anul 1996, se semnează o nouă Convenţie interguvernamentală româno-rusă pentru extinderea capacităţii conductelor de tranzit gaze pe teritoriul României şi creşterea livrărilor de gaze naturale din Federaţia Rusă în România.