Societatea perfectă - recenzie

Epoca prin care trece acum umanitatea este cea mai dezvoltata dintre toate, bunastarea pare sa fi ajuns la apogeu, chiar daca viata este foarte grea pentru multe persoane, comparativ cu alte perioade din istoria omului, astazi majoritatea au la dispozitie bunuri de care se bucurau in trecut doar bogatasii acestei lumi. Aceasta realitate pe multi îi face sa creada ca mai bine decat ceea ce se traieste acum nu poate exista, sau cel putin se pot imbunatati unele aspecte, mai ales tehnice, dar esential lumea trebuie sa mearga in aceasta directie, iar trecutul li se pare ceva depasit, se refera la el cu dispret, ca ceva care este absolut inferior acestei epoci binecuvantate, in care toate capriciile se pot satisface. Fara sa bage de seama, societatea noastra nu are alte idealuri decat cele legate de bunastare. Eforturile umane se canalizeaza in proportie foarte mare catre „a avea”, iar ceea ce era de pret pentru inaintasii nostri se considera inutil.

J. K. Galbraith isi deschide cartea cu un capitol omonim titlului lucrarii, cu scopul de a sublinia ceea ce doreste sa analizeze: cum ar arata o societate perfecta.Enumera cativa factori care ar putea influenta bunastarea sociala, dar subliniaza ca trebuie sa se faca distinctia dintre ceea ce este perfect si ceea ce e realizabil. Ambele au la baza libertatea cetateanului, care este, insa, ingradita de sistemele legislative,judecatoresti si chiar de natura si de istorie.

Aruncand doar “O privire generala” , autorul sesizeaza rolul politicii in desfasurarea vietii. Abia atunci cand saracii au inceput sa se alature orasenilor bunastarea a devenit o preocupare publica. Atat liberalii,cat si conservatorii cred ca modelarea si crearea prezentului social, dar si limitarea atributiilor guvernului vor asigura un viitor mai sigur si mai bun pentru toata lumea.

In capitolul 3, “Era judecatii practice”, Galbraith analizeaza legatura dintre sistemul de conducere si evolutia economica.

Socialismul nu poate constitui baza unei societati perfecte, nici macar realizabile, deoarece statul nu avea ca prim scop consumatorii, ci administrarea afacerilor comune ale intregii burghezii. Se pune mare pret pe dobandirea si sustinerea propriei pozitii, ascederea spre o alta mai inalta si pe dobandirea propriului profit. Firmele, mici sau mari, fie in mod individual, fie colectiv ca industrii, isi manifesta puternic si efectiv interesul fata de sistemul politic, fata de organizarea de stat sau forma de guvernamant.

Nici capitalismul nu poate fi considerata o structura viabila a unei societati perfecte. Odata cu dezvoltarea si diversificarea economiei moderne, statului i-au fost impuse din ce ince mai multe responsabilitati. Economia privata nu poate oferi anumite servicii, iar economia moderna nu poate sa ajunga la un nivel performant si la un progres general continuu, fara interventia guvernului.

Nici privatizarea nu are o orientare mai buna decat socialismul deoarece impiedica gandirea. Prin urmare, intr-o societate sanatoasa si rationala strategia si actiunea nu se subordoneaza ideologiei,doctrinei pentru ca trebuie sa existe reguli ce guverneaza fiecare caz in parte.

Intr-adevar, “Argumentul social” este unul dintre cei mai importanti factori ai societatii perfecte. Fiecare individ, indiferent de sex, rasa sau apartenenta etnica trebuie sa aiba oportunitati economice pentru a-si forma o existenta multumitoare.Galbraith sustine ca e nevoie de ajutor din partea statului pentru ca oportunitatile sa intalneasca aspiratiile, indiferent de nivelul lor. Lipsa veniturilor poate duce la dezordine sociala. Bogatii traiesc impreuna in pace, in interiorul si in afara granitelor, dar saracii sunt tot mai mult atrasi de criminalitate, droguri, violente la adresa celor din jur.

Dar, nu numai saracia reprezinta un pericol, ci si handicapatii fizic sau psihic, mamele singure cu copii minori, cei cu slujbe temporare. Toti necesita un sprijin, deoarece intr-o societate echitabila nimanui nu-i este permis sa sufere de foame sau de lipsa unui adapost. Societatea perfecta nu trebuie sa fie preocupata de o repartizare egala a castigurilor. Calitatea vietii poate fi perceputa nu doar din punct de vedere al veniturilor. O diminuare cu un anumit procent a castigului este mai putin dureroasa pentru cei bogati decat pentru cei cu venituri mici. Sistemul economic trebuie sa acorde tuturor atat sansa de a se integra, cat si cea de a promova, in functie de posibilitatile si de ambitiile personale.

Un alt pericol pentru realizarea unei societati ideale il reprezinta cresterea preturilor pentru bunuri si servicii, care vor trebui sa ramana intre niste limite realiste si previzibile. Societatea perfecta se caracterizeaza si printr-o dimensiune internationala puternic conturata. Razboiul e cea mai de neiertat tragedie umana, mereu amenintatoare, dar trebuie ca statele sa adopte o atitudine pacifista si de colaborare reciproc avantajoasa cu partenerii de afaceri.

In capitolul 5, “O economie sanatoasa” autorul face o analiza a rolului fluctuatiilor economice in realizarea societatii perfecte. In primul rand, este important ca toti membrii societatii sa aiba posibilitatea de a munci, insa economia se confrunta si cu perioade , uneori prelungite, de recesiune si stagnare ce duc inevitabil la marirea numarului de someri. Aceste crize se pot stabiliza prin cererea globala: cheltuielile privind consumul, cheltuielile privind investitiile private si cheltuielile din operatiunile fiscale ale statului. Revigorarea consumului si a activitatii economice, ce va duce la cresterea investitiilor private si a cheltuielilor de consum, se poate realiza prin scaderea impozitelor (permitand cheltuirea unei parti mai mari pentru nevoi personale si incurajarea initiativelor si investitiilor), prin scaderea ratei dobanzii (incurajandu-se imprumuturile, investitiile si cheltuielile) si prin contributia directa a guvernului printr-un surplus de cheltuieli din plata impozitelor. Masurile privind rata dobanzilor sunt considerate cele mai eficiente actiuni impotriva stagnarii economice si a somajului. Ele sunt adoptate de bancile centrale, detasate, oarecum, de rivalitatile politice, influenta sau controlul acesteia.