Societățile transnaționale și implicațiile lor asupra economiei mondiale - studiu de caz - McDonald’s Corporation

Argument

La început de secol XXI, corporaţiile transnaţionale reprezintă una din marile forţe ce acţionează în domeniul economic, financiar, ştiinţific şi tehnologic, având un cuvânt greu şi în politica mondială. Companiile de acest tip au ajuns să aibă o asemenea extindere, încât, şi-au pierdut într-un anumit sens, caracterul naţional. Societăţile transnaţionale reprezintă surse principale de capital, tehnologie şi acces pe piaţă pentru aproape fiecare ţară. Activităţile acestora au un impact puternic asupra distribuţiei mondiale a bogăţiei şi activităţii economice, între economiile naţionale. Ele aduc beneficii atât consumatorilor, cât şi economiilor din întreaga lume.

Societăţile transnaţionale pot contribui la creşterea competitivităţii exporturilor ţărilor în dezvoltare. De aceea, atragerea acestor firme orientate spre export este ea însăşi o activitate competitivă.

Adevărata dimensiune a complexităţii universului economic în care trăim astăzi o putem mai bine percepe în măsura în care înţelegem că societatea transnaţională este un adevărat agent al globalizării. Globalizarea este, în primul rând o consecinţă a transnaţionalizării activităţii economice.

Realităţile actuale pun în evidenţă existenţa unor fenomene economice şi sociale care determină interactiunea economiilor şi acţiunea statelor la nivel internaţional, printre care avem în vedere: internationalizarea productiei, cresterea substanţială a comerţului international, formarea pieţelor financiare globale, menţinerea subdezvoltării şi sărăciei, polarizarea bogăţiei şi a sărăciei, ratele înalte ale somajului, traficul de droguri, crima transfrontalieră, epuizarea resurselor şi degradarea mediului natural s.a. Toate acestea au precedat şi însotesc globalizarea.

În acest context, în ultimul deceniu al secolului al XX-lea, a avut loc o creştere spectaculoasă a volumului tranzacşiilor financiare şi integrarea pieţelor financiare într-un sistem global. Institutiile financiare internaţionale create dupa cel de-al doilea razboi mondial şi-au afirmat tot mai mult vocatia mondiala, iar corporatiile transnationale si marile banci si-au extins activitatea la scară globala. Aceste procese au fost favorizate de perfectionarile aduse mijloacelor de transport, de realizarile revolutionare din domeniul comunicatiilor, transmiterii si prelucrarii informatiilor. Volume imense de date privind economia, stiinţa, cultura, viaţa socială şi politica sunt culese, prelucrate şi difuzate în timp foarte scurt în toate colturile lumii. Practic are loc o tranziţie de la economia mondială la o economie globală integrală.

Actorii principali ai procesului de globalizare sunt firmele private, dar şi cele publice cu activităţi transnaţionale (numite şi corporaţii transnaţionale), preocupate permanent de maximizarea profiturilor, indiferent de locul unde actionează

Societatea transnaţională este un fenomen economic în plină dinamică: uriaşe imperii care se întind pe tot globul, cu cifre de afaceri anuale echivalente cu PNB-ul multor naţiuni. Teoriile privind societatea transnaţională nu sunt nici pe departe unitare şi urmează caracterul dinamic al obiectului lor de studiu. În fapt, pe plan internaţional, nu s-a conturat un consens nici măcar cu privire la însăşi denumirea fenomenului analizat.

Capitolul 1. Societatea transnaţională

Conform aprecierilor unor economişti şi viitorologi de prestigiu, societăţile transnaţionale sunt în prezent, poate cele mai importante "personaje" pe scena economică mondială.

Marile firme au cele mai mari posibilităţi ca prin diverse strategii să îşi extindă şi întărească poziţia pe piaţa natională şi internaţională. Explicaţia constă în resursele financiare şi materiale mari pe care acestea le au la dispoziţie, creditul şi imaginea favorabilă de care se bucură, posibilităţile de cercetare, inovare şi utilizare a tehnologiilor de vârf, reţelele de comercializare diversificate, o vastă şi eficace activitate de marketing, un management modern, care le permite să deţină avantaje competitive în comparaţie cu alte firme.

Societatea transnaţională este un fenomen economic în plină dinamică: uriaşe imperii care se întind pe tot globul, cu cifre de afaceri anuale echivalente cu PNB-ul multor naţiuni. Teoriile privind societatea transnaţională nu sunt nici pe departe unitare şi urmează caracterul dinamic al obiectului lor de studiu. În fapt, pe plan internaţional, nu s-a conturat un consens nici măcar cu privire la însăşi denumirea fenomenului analizat.

În sensul cel mai cuprinzător, o societate transnaţională este o companie care produce bunuri sau oferă servicii în mai multe ţări. În sensul cel mai restrâns, se referă la o întreprindere care, prin investiţii externe directe (IED), deţine şi administrează filiale într-un număr de ţări, în afara bazei sale interne.

Terminologia utilizată pentru a defini aceste societăţi (corporaţii) este însă foarte variată: societăţi sau companii internaţionale, firme pluri sau multinaţionale, firme transnaţionale.

Cea mai cunoscuta definitie data societatii transnationale este cea data de John Dunning, considerat de catre multi specialisti drept "parintele transnationalelor" si care considera transnationala "o firma care se angajeaza in investitii straine directe si care detine si controleaza activitati creatoare de valoare in mai mult de o tara". Natiunile Unite considera societatea transnationala drept acea intreprindere ce detine si controleaza productia in afara tarii in care opereaza, intr-o maniera care ii permite sa valorifice oportunitatile globale pe care le ofera piata mondiala.

Din punct de vedere tehnic, o companie transnaţională este o intreprindere ce are ca obiect fundamental obţinerea de profit şi care acţionează pornind de la două caracteristici fundamentale, şi anume: este implicată în suficient de multe activităţi în afara ţării de origine, astfel încat să depindă din punct de vedere financiar de activitatea din strainatate, iar deciziile manageriale se bazează pe elemente ce ţin de contextul global sau regional în care acţionează.

În literatura anglo – saxonă sunt întâlniţi foarte adesea o serie de termeni specifici universului corporatist.

Societăţile pe acţiuni care sunt amplasate în mai mult de o ţară sunt adesea numite întreprinderi multinaţionale, deşi Naţiunile Unite le desemnează oficial prin corporaţii1 transnaţionale (CTN). ONU defineşte aceste societăţi transnaţionale drept acele întreprinderi care deţin sau controlează unităţi de producţie sau de servicii situate în afara ţării în care se află sediul central. O afacere transnaţională sau multinaţională operează în mai multe ţări, pe când o afacere internă operează într-o singură ţară.

În literatura economică românească şi cea internaţională există numeroase abordări ale problematicii societăţilor transnaţionale. Teoriile privind aceste firme nu sunt nici pe departe unitare şi urmează caracterul dinamic al obiectului lor de studiu. În fapt, pe plan internaţional, nu s-a conturat un consens nici măcar cu privire la însăşi denumirea fenomenului analizat.