Șomajul

CAPITOLUL I: PIATA MUNCII. CONCEPT. CARACTERISTICI

1.1. Piata Muncii  concept, caracteristici, functii

Activitatea economica implica in mod obiectiv factorul munca menit sa valorifice resursele naturale si monetare. Munca se tranzactioneaza prin intermediul pietei muncii. Echilibrele sau dezechilibrele pe piata muncii pot fi abordate pornind de la caracteristicile acestei piete si continuand cu mecanismul intern al functionarii ei.

Dreptul la munca, libera alegere a profesiei, sunt drepturi fundamentale ale omului. Din aceasta perspectiva, asigurarea locului de munca este nu numai un act economic, ci si unul de echilibru social si politic. In consecinta, ocuparea nu poate fi lasata numai pe seama mecanismelor de piata, ci trebuie implicata si raspunderea societatii.

In etapa de transformari prin care a trecut Romania dupa 1989 este foarte importanta pregatirea populatiei pentru a intelege si a accepta procesele noi din economie, precum si formarea unui comportament adecvat al agentilor economici cu privire la ocuparea si utilizarea eficienta a fortei de munca. Literatura economica prezinta definitii nuantate ale conceptului de piata a muncii. Dupa unii autori, piata muncii este un spatiu economic unde se incheie in mod liber, intre detinatorii de capital in calitate de cumparatori (cerere) si posesorii de forta de munca in calitate de vanzatori (oferta), iar cererea si oferta de forta de munca se ajusteaza (19) prin mecanismele pretului fortei de munca al salariului real, al concurentei libere dintre agentii economici.

Alti autori considera piata muncii intr-o formula mai concentrata, un mecanism complex care asigura reglarea cererii si a ofertei de forta de munca (10), atat prin decizii libere ale subiectilor economici, cat si prin intermediul salariului real. Piata muncii reflecta legaturile reciproce dintre realitatile demografice care determina oferta de munca si cele ale dezvoltarii economico-sociale care genereaza cererea de munca.

In conditiile actuale ale economiei de piata se adanceste considerabil diviziunea sociala a muncii, forta de munca fiind structurata pe varste, sexe, categorii socio-profesionale, pe grade de calificare, pe zone geografice si pe oportunitati de ocupare.

Putem concluziona ca piata muncii este ansamblul actelor de vanzare-cumparare a fortei de munca ce au loc intr-un spatiu economic, relevand intalnirea cererii cu oferta de munca, stabilirea pe aceasta baza a conditiilor pentru angajarea salariatilor, negocierea si fixarea salariilor in functie de performantele lucratorilor si realizarea mobilitatii salariilor si fortei de munca.

Intr-o alta abordare, piata muncii poate fi vazuta ca ansamblul operatiunilor care se deruleaza la diferite niveluri de organizare macro-sociala de catre diferiti agenti economici, in legatura cu asigurarea echilibrului dintre oferta si cererea de forta de munca. Aceste operatiuni se realizeaza prin organizarea, reglementarea si desfasurarea relatiilor de munca, a relatiilor profesionale in general, tinand cont de estimarea si evidenta ofertei si respectiv a cererii de forta de munca. Este necesar sa se puna accentul pe diversificarea si promovarea formelor de ocupare a fortei de munca, in special a muncii cu timp partial si a muncii prin agent de munca temporar (munca prestata de un salariat temporar care, din dispozitia agentului de munca temporara, presteaza munca in favoarea unui utilizator). Se realizeaza astfel insertia rapida si eficienta a fortei de munca intr-un mediu profesional adecvat. Nu este omisa nici protectia sociala a somerilor, incluzand evidenta acestora, reintegrarea lor in activitate, gestionarea fondurilor de indemnizatie de somaj, precum si organizarea si sprijinirea mobilitatii fortei de munca, in special a celei profesionale.

Statul intervine activ pe piata muncii sustinand fie oferta, fie cererea de forta de munca, veghind la asigurarea protectiei sociale a categoriilor temporar indepartate de pe piata muncii.

Privita ca un sistem deschis de legaturi si comunicatii intre agentii economici, piata muncii indeplineste importante functii, cum ar fi:

- functia productiva  deoarece numai pe aceasta cale se asigura unirea fortei de munca cu mijloacele de productie existente in proprietatea agentilor economici. Alocarea fortei de munca prin mecanismele pietei ramane dependenta de cadrul organizatoric necesar acestui proces de amploare care nu va da rezultate daca nu este insotit de o organizare rationala, susceptibila de a ajuta patronii sa-si procure lucratorii care sa convina cel mai bine nevoilor lor, de a ajuta lucratorii sa gaseasca locuri de munca convenabile cel mai bine capacitatilor lor si in general, de a asigura ca lucratorii sa aiba capacitatile necesare si disponibile si sa fie repartizati in fiecare moment, de o maniera satisfacatoare intre diferite ramuri, profesii si diverse regiuni.

- functia distributiva  participarea la productia sociala prin intermediul mecanismelor de piata formeaza si repartizeaza veniturile fiecarui agent economic, avand implicatii nu numai in remunerarea fortei de munca, ci si a celorlalti factori de productie.

- functia sociala  prin asigurarea locurilor de munca, prin imbunatatirea calitatii si securitatii mediului muncii, prin protectia sociala a somerilor si a categoriilor de forta de munca defavorizate. Echilibrul de pe piata muncii, satisfactia si motivatia muncii conditioneaza in buna masura stabilitatea si pacea sociala.