Șomajul în rândul tinerilor în Uniunea Europeană

INTRODUCERE

În “Dicționarul stiinței economice” elaborat de către Allain Cotta, acesta definește șomajul ca fiind “situația individului privat de muncă”, menționând că trebuie făcută distincția între șomajul voluntar și cel involuntar, deoarece ”numai șomajul involuntar trebuie luat în considerare în judecarea situației economice a țării.

Dicționarul complet al economiei de piață defineste somajul ca fiind starea negativă a economiei, concretizată într-un dezechilibru important al pieței muncii, prin care oferta de muncă este mai mare decât cererea de forță de muncă, din partea agenților economici. Fernand Baudhuin, definește șomajul prin “inactivitatea totală sau parțială a unui ansamblu sau a unui individ” iar John Maynard Keynes consideră somajul ca fiind un dezechilibru generat de insuficiența cererilor pentru produse, a capitalului si de existent rigidității forței de muncă.

În ternmenii pieței muncii, somajul reprezintă excedentul ofertei fasă de cererea de muncă. Someri sunt toți cei apți de muncă dar care nu găsesc de lucru, formând suprapopulația relativă deoarece reprezintă un surplus de forsă de muncă în raport cu numărul celor angajați.

Oferta de muncă nu ia în considerare întreaga populație aptă de mucă, ci numai acea parte care este dornică să se angajeze ca forță de muncă salariată.

Potrivit unei definiții adoptate de către Biroul Internațional al Muncii, o persoană este considerată somer dacă a depășit perioada școlarizării obligatorii și întruneste simultan următoarele condiții:

- nu are un loc de muncă,

- caută o muncă salariată.

- este disponibil să lucreze imediat

Caracteristicile somajului

Somajul se poate caracteriza prin mai multe aspecte, dintre care cele mai importante sunt:

Nivelul șomajului, care se poate determina atât relativ cât si absolut.

În mod absolut, nivelul somajului este dat de numărul șomerilor, determinat ca diferență între populația activă si populația ocupată.

Relativ, ea se determină prin rata somajului, calculată ca raport între numărul șomerilor și populația activă disponibilă sau ca raport între numărul șomerilor și populația ocupată.

Rs = Nr. șomeri/ populația ocupată sau

Rs = Nr. someri / populația aptă de muncă.

Populația activă disponibilă se determină scăzând din populația activă persoanele casnice, elevii

si studenții, persoanele care-si satisfac stagiul militar. Populația activă disponibilă reprezintă potențialul de muncă al unei țări.

Populația ocupată se determină scăzând numărul somerilor din populația activă disponibilă.

a) Intensitatea somajului în funcție de care distingem: somaj total, care presupune pierderea locului de muncă si a încetarea totală a activității si somaj parțial, care constă în diminuarea activității depusă de o persoană în special prin reducerea duratei săptămânii de lucru sub cea legală, cu scăderea remunerației.

b) Durata somajului, calculată de la momentul pierderii locului de muncă până la reluarea activității. În timp, aceasta a avut o tendință generală de crestere.

c) Structura șomajului, formată prin clasificarea șomerilor după diferite criterii: nivelul calificării, domeniul în care au lucrat, categoria socio-profesională căreia îi aparțin, ramurile de activitate din care provin, sex, categorii de vârstă, rasă, etc.

Cauzele șomajului. Forme si tipuri de șomaj

Șomajul poate fi rezultatul mai multor cauze, care pot acționa separat, în timp, sau concomitent. Prin natura lor, aceste cauze derivă din mărimea salariului (nominal sau real), cerera și oferta de bunuri efective sau globale, rigiditatea prețurilor și a salariului, etc.

Șomajul a fost explicat pentru prima dată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Economiștii neoclasici au plecat în explicarea lui de la faptul că pe piața muncii se confruntă cererea întreprinderilor care angajează salariați atâta timp cât productivitatea marginaă a muncii este egală cu salariul real existent si oferta celor care vor să se angajeze, formată pe baza opțiunii dintre muncă si timp liber. Ofertanții vor opta pentru atât timp cât puterea de cumpărare a salariului este superioară expresiei în bani a efortului pe care trebuie să-l facă în cadrul muncii.

Din perspectivă macroeconomică, somajul are la bază situația caracterizată prin insuficiența ofertei în raport cu cerera,determinată de faptul că prețul efectiv al bunurilor economice pe piață este mai mic decât prețul de echilibru.

Din această perspectivă se disting două forme ale somajului:

1. somajul voluntar sau clasic, generat de faptul că o parte din oferta de muncă nu acceptă să se

angajeze la nivelul salariului care se formează pe piață;

2. somajul tranzitoriu, care se formează în decursul perioadei necesare adaptării ofertei la

nivelul cererii;

3. somajul voluntar, situație în care nu se lucrează din motive subiective, dependente de voința

persoanei în cauză;

4. în perioada anilor 30 ai secolului nostru, Keynes a identificat existența unui alt tip de somaj, numit, după numele economistului britanic, somaj keynesian. Somerii din această categorie nu refuză să se angajeze la un anumit nivel al salariului, ci nu găsesc de muncă pentru că cererea de muncă este insuficientă în raport cu oferta.

Dezechilibrul de pe piața muncii este dat de dezechilibrul de pe piața bunurilor. Firmele

au capacitatea de a angaja noi salariați, dar nu fac acest lucru deoarece cererea agregată (de bunuri si servicii) este prea mică pentru a absorbi excedentul ofertei de muncă. În plus, prețurile nu sunt flexibile si ca urmare oferta de bunuri nu se poate realiza astfel încât producția să se relanseze si să facă necesară angajarea de noi salariați.

Somajul se formează pe baza a două mari procese economico-sociale:

- pierderea lucrilor de muncă de către populația ocupată;

- cresterea ofertei de muncă prin realizarea de către noile generații a vârstei legale pentru a se putea angaja si afirmarea nevoii de a lucra a unor persoane apte de muncă dar inactive în condițiile unei cereri de muncă inferioare acestei cresteri.

Pornind de la cauzele care stau la baza formării lui, somajul poate îmbrăca următoarele forme:

- Șomajul conjunctural sau ciclic;

- Șomajul structural;

- Șomajul fricțional;

- Șomajul tehnologic;

- Șomajul marginal;

- Șomajul deghizat;

- Șomajul sezonier;

- Șomajul intermitent;

- Șomajul de discontinuitate;