Stadiul îndeplinirii de către România a criteriilor de convergență nominală

Introducere:

România este parte a Proiectului European din 2007 în mod oficial. Uniunea Europeană (UE), alături de NATO, este garant al democrației și securității noastre.

Pentru România, este vital ca Proiectul European să nu se destrame; este totodată important ca România, în timp, să se alăture „nucleului dur” economic și politic al UE, admițând că va exista o geometrie variabilă și după Brexit. Această țintă strategică la scara istoriei implică aderarea la ZE

Scurt istoric despre criteriile de convergenta

Convenite în 1991, la Maastricht, de către statele membre, ca parte a pregătirilor pentru introducerea monedei euro, criteriile de convergență sunt definite ca fiind un set de cinci indicatori economici și juridici meniți să asigure convergența economică între țările interesate din afara zonei euro și statele membre din zona euro. Între criterii se numără stabilitatea prețurilor, finanțe publice solide și sustenabile, rata dobânzilor pe termen lung și stabilitatea cursului de schimb. Stabilitatea cursului de schimb este demonstrată dacă statul membru în cauză a participat la mecanismul cursului de schimb (MCS II) pentru o perioadă de cel puțin doi ani fără a înregistra tensiuni grave. Aceste condiții de ordin juridic trebuie să fie îndeplinite de țările membre ale UE pentru a adopta moneda euro. Rapoartele de convergență se publică o dată la doi ani sau atunci când un stat membru solicită să i se evalueze nivelul de pregătire în ceea ce privește aderarea la zona euro. Următoarele rapoarte urmează să fie publicate în primăvara anului 2018. Toate statele membre ale UE, membre sau nu ale zonei euro, participă la Semestrul european de coordonare a politicilor, care reprezintă, totodată, un instrument de realizare a unei convergențe economice reale.

Învățăminte ale crizei zonei euro:

Intervențiile Băncii Centrale Europene (BCE) au evitat prăbușirea ZE. Dar aceste intervenții nu pot ascunde defecte ale unei construcții incomplete, ce au ieșit la lumină cu virulență după izbucnirea crizei financiare.

Lecții mari ale crizei ZE sunt: ZE nu a asigurat convergență suficientă între statele membre, de aici și dezechilibre mari (decalajul de competitivitate) între Nord și Sud; teza că ZE nu este o arie monetară optimă (cu economii compatibile structural) s-a dovedit corectă și, a reliefat importanța convergenței reale si structurale; ZE nu are încă instrumente de amortizare a șocurilor asimetrice, cum se întâmplă într-o uniune monetară autentică (cum sunt Statele Unite ale Americii (SUA), de pildă, sau Germania, ca stat federal); spațiul de manevră (policy space) contează enorm în condițiile unor șocuri adverse puternice, iar ZE permite acum numai devalorizări interne ca proces de corecție, ceea ce este costisitor social și politic.

Intrarea in zona euro reprezinta un proces complex in care Romania trebuie sa fie accepta de celelalte state member, iar zona euro sa fie sufficient de robusta (rezistent, constand in susutinerea acestuia fata de statele membre). Romania trebuie sa fie eligibila din punct de vedere a deciziilor ce trebuie sa fie cat mai bine luate , dar sa fie si responsabile.

Avantajele monedei euro sunt multiple si sunt resimtite la diferite scari, de la nivelul individual si al intreprinderilor pana la scara intregii economii: posibilitati multiple de alegere si preturi mai stabile pentru consumatori si cetateni, o mai mare securitate si mai multe oportunitati pentru intreprinderi si piete in conditii de stabilitate economica si crestere imbunatatite, piete financiare mai integrate, o prezenta mai puternica a UE in cadrul economiei mondiale si un simbol palpabil al identitatii europene.

Tinand cont ca Romania este parte a Proiectului European 2007, aceasta se dovedeste loaiala constructiei europene (proiectul European trebuie mentinut in permanenta activ).

Pentru a putea adera la zona euro, statele membre ale UE trebuie sa indeplineasca criterii de convergenta”. Acestea sunt conditii economice si juridice convenite prin Tratatul de la Maastricht in 1992, fiind cunoscute si drept „criteriile de la Maastricht”. Decizia finala privind aderarea unei tari a UE la zona euro este luata de Consiliul UE, pe baza unei propuneri din partea Comisiei si dupa consultarea Parlamentului European. Toate statele membre ale UE s au angajat sa introduca moneda euro, cu exceptia Danemarcei si a Regatului Unit, care au in tratatele UE asa-numitele „clauze de neparticipare”, care le scutesc de adoptarea monedei euro.

Atunci cand Romania a aderat la Uniunea Europeana (UE) si a asumat si obligativitatea de a adopta moneda euro. Romania a avut un PIB/loc intre 50%-60% an current, an anterior de adoptare euro.