Statele Unite ale Americii

Introducere

În prezent Statele Unite ale Americii sunt cel mai puternic stat al lumii din punct de vedere economic, militar,ca influenţă politică şi ca nivel de dezvoltare tehnologică.

Statele Unite ale Americii sunt situate în America de Nord, având drept vecini în Nord, Canada, în Est, Oceanul Atlantic şi în Vest, Oceanul Pacific. Sunt o republică federală alcătuită din 50 de state federale dintre care 48 sunt state continentale învecinate (formează un teritoriu contiguu), iar două state, Alaska şi Hawaii sunt exclave, fiind despărţite de teritoriul celor 48, primul de Canada, al doilea de Oceanul Pacific. La aceste state se adaugă districtul federal Columbia (D.C.), teritoriu federal obţinut prin donaţii egale de la statele Maryland şi Virginia. Au capitala la Washington DC. Limba oficială este engleza, iar moneda, dolarul american.

Dacă la naşterea lor, Statele Unite ale Americii ocupau un teritoriu de 2,3 milioane km², locuit de apoximativ 4 milioane de persoane, astăzi suprafaţa lor este de 9.826.630 km² şi este locuită de 303.290.000 de persoane.

Ocupă locul 3 în lume ca suprafaţă după Rusia şi Canada şi locul 3 ca populaţie după China şi India.

Resursele naturale ale Statelor Unite ale Americii sunt cărbunele, cuprul, plumbul, uraniul, bauxita, fierul, aurul, argintul, mercurul, nichelul, potasiul, zincul, petrolul, gazele naturale.

Motivul pentru care am ales să prezint acest stat, este acela că acesta are statul de unică superputere a lumii, statut datorat evenimentelor din ultimul deceniu al secolului XX care l-au plasat într-o poziţie singulară pe glob.

Poziţia pe care o deţin azi, cea de superputere consider eu că se datorează faptului că a reuşit să facă faţă încercărilor la care a fost supusă, reuşite datorate politicilor implementate. Deasemenea statutul deţinut se datorează şi aptitudinii acestei ţări de a folosi cel mai subtil instrument de putere: influenţarea comportamentului socio-politic şi cultural prin exportul propriului mod de viaţă şi al propriilor valori.

Dominaţia istorică a Statelor Unite ale Americii din punct de vedere militar

Expresia cea mai directă şi cea mai palpabilă a puterii este forţa militară. Forţa economică asigura substanţa şi baza puterii, cea culturală, prestigiul şi puterea de ei de penetraţie. Forţa militară exprimă capacitatea puterii de a-şi impune voinţa, de a-şi apăra şi promova interesele, de a apela la mijloace coercitive şi violente în acest scop.

Parcursul istoric al SUA a făcut ca forţa lor militară să nu fie neapărat o prioritate de la bun început. La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, sfaturile lui Mahan privind construirea unei flote au fost ascultate, iar la 1914 SUA deţineau 3 flote de luptă; după 1922, când a intrat în vigoare Tratatul de dezarmare navală, flota navală a SUA se situa deja pe primul loc în lume. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, SUA s-au impus ca putere aeriană dominantă. Armata de uscat s-a distins şi ea într-un timp foarte scurt, mai ales datorită performanţelor industriei care o susţinea. Cert este că la sfârşitul războiului, SUA dominau din punct de vedere strategic aerul şi apa şi dispuneau de o forţă militară terestră foarte modernă.

Anii Războiului Rece nu au reprezentat o perioadă de consolidare a acestui avantaj în raport cu principala competitoare, Uniunea Sovietică. Salturile semnificative în dotare realizate de aceasta din urrmă au făcut ca la un moment dat, să ajungă un anumit echilibru. În cele din urmă, puterea economică şi tehnologică superioară a SUA şi-a spus cuvântul. Relansarea cursei înarmărilor din ultimii ani ai Războiului Rece a făcut ca povara financiară să nu mai poată fi suportată de Uniunea Sovietică şi în cele din urmă, aceasta să se prăbuşească. SUA au rămas, astfel, liderul militar de necontestat al lumii.

Începând din 1998, cheltuielile afectate domeniului militar cresc. Din septembrie 2001, de când se declanşează o luptă deschisă contra terorismului mondial, cheltuielile militare cresc şi mai mult. Dacă bugetele apărării din statele europene au scăzut după încheierea Războiului Rece şi s-au menţinut astfel, cheltuielile americane deţin circa 4 procente din PIB.