Strategii de dezvoltare a sectorului agroalimentar al Republicii Moldova în contextul comerțului cu Uniunea Europeană

Introducere

Agricultura reprezintă cel mai mare sector al economiei Republicii Moldova, care antrenează aproape jumătate din forţa de muncă, contribuie aproximativ cu 20-25% la PIB şi generează aproape 2/3 din valoarea totală a exporturilor ţării (împreună cu industria alimentară şi a băuturilor).

Comerţul extern pentru orice ţară înseamnă o sursă financiară considerabilă în economia sa. Cu atît mai mult, exportul de produse agroalimentare constituie principala sursă de acumulare a rezervelor valutare în ţară. De gradul lui de dezvoltare depinde starea financiară a ţării, achitarea datoriei externe, ameliorarea stării de criză prin care trece economia naţională

Ca rezultat al reformelor economice, R. Moldova şi-a modificat semnificativ politica de comerţ. În prezent, se poate afirma că pieţele moldoveneşti sunt deschise competitorilor străini într-o măsură mai mare decît majoritatea pieţelor occidentale. Tarifele vamale stabilite la import nu depăşesc nivelul de 15% şi majoritatea barierelor administrative şi regulatorii la importuri au fost eliminate. În consecinţă, Moldova a fost una dintre primele ţări ale fostului imperiu sovietic care a aderat la OMC, оn anul 2001.

Strategia oficial - declarată a ţării noastre este orientată spre Uniunea Europeană, unde barierele comerciale înalte pentru intrarea pe pieţele agricole ale UE şi cerinţele exigente faţă de calitatea produselor importate vor continua să pericliteze, cel puţin în viitorul apropiat, accesul produselor agroalimentare moldoveneşti pe pieţele din Vest. Ţările Europei Centrale şi de Est, de asemenea, vor manifesta tendinţa de aplicare a unei politici protecţioniste sub presiunea membrilor actuali şi viitori ai UE.

Sectorul agricol din mai multe ţări postsocialiste, inclusiv Republica Moldova, se confruntă cu probleme grave de competitivitate. Productivitatea muncii din sectorul primar s-a redus mult în ultimii ani din cauza surplusului forţei de muncă ocupată în acest domeniu, a profesionalismului scăzut, mecanizării limitate şi a unei structuri extrem de fragmentate a exploatărilor agricole. Acest sector are în prezent o competitivitate redusă pe pieţele internaţionale, fapt indicat şi de datele referitoare la comerţul exterior. Aceste probleme se referă în mod accentuat la industria agroalimentară ale cărei performanţe s-au situat, de asemenea, sub potenţialul său.

Dezvoltarea durabilă cu ritmuri înalte a sectorului agroalimentar în Moldova, în perspectivă necesită o cooperare internaţională fructuoasă, aplicarea tehnicii şi tehnologiilor performante, a noilor forme de organizare a producţiei. Considerăm că fără o politică clară, un program şi un mecanism bine întocmit, din punct de vedre a obiectivelor, nu se poate vorbi despre o dezvoltare durabilă a agriculturii ţării.

CAPITOLUL I

CADRUL JURIDIC ŞI INSTITUŢIONAL AL COMERŢULUI REPUBLICII MOLDOVA CU UNIUNEA EUROPEANĂ

1.1.Cadrul juridic bilateral al comerţului Republicii Moldova cu Uniunea Europeană

După obţinerea independenţei, Republica Moldova a suportat cel mai dezastruos şoc al balanţei de plăţi printre republicile fostei Uniuni Sovietice (FUS). Modificarea efectuată în agenda politică naţională a conturat obiective noi pentru politica comerţului exterior cu extinderea sectorului extern al Republicii Moldova. Redirecţionarea geografică a comerţului şi reorientarea acestuia către UE a devenit un eveniment crucial.

Posibilitatea semnării unui Acord de Comerţ Liber (ACL) cu UE a fost iniţial exprimată prin Acordul de Parteneriat şi Cooperare (APC) din anul 1994. Ţinând cont de nivelul de dezvoltare a economiei ţării şi de vulnerabilitatea pieţei interne faţă de importurile din UE, semnarea acordului ACL a fost amânată. Premisele-cheie pentru a semna un acord ACL sunt următoarele: un nivel comparativ de competitivitate a mărfurilor, mediu economic adecvat, eliminarea tuturor impedimentelor (birocraţie, corupţie, incertitudinea situaţiei curente, tergiversarea formalităţilor vamale etc.).

Drept măsură interimară semnării unui acord ACL UE a propus de a acorda Republicii Moldova un regim unilateral comercial asimetric. Iniţiativa în cauză a fost lansată de comunicatul Comisiei Europene din 13 martie 2003 cu privire la noua politică de vecinătate a UE, dar până în prezent nu a fost adoptată nici o decizie în acest sens.

Comerţul extern al Republicii Moldova şi cadrul juridic intern au evoluat substanţial după obţinerea independenţei. Pe perioada anilor 1991- 1999 Republica Moldova a realizat un şir de reforme de bază în susţinerea economiei de piaţă. Ca rezultat, comerţul extern a fost, practic, liberalizat integral, cotele de export fiind eliminate, iar tarifele de import reduse substanţial. Valuta naţională – leul moldovenesc – a devenit pe deplin convertibilă pentru tranzacţiile operate prin conturile curente. Începând cu anul 1999, Republica Moldova a semnat 33 acorduri bilaterale de comerţ şi colaborare economică cu CSI, UE, SUA şi alte state, inclusiv România. Acorduri de comerţ liber au fost semnate cu CSI şi cu unele ţări din Europa Centrală şi de Sud-Est. În luna iulie 2001 Republica Moldova a devenit membru al Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC). Acest eveniment a marcat un punct de cotitură în dezvoltarea comerţului exterior, fapt ce a condus la actualizarea obligatorie a instrumentelor-cheie de reglementare: sistemul de înregistrare, licenţiere, certificare, acreditare, condiţiile ţării de origine etc. În prezent regimul comercial al Republicii Moldova a fost calificat de Fondul Monetar Internaţional (FMI) „primul” (cel mai liberal) prin aplicarea indicelui de 10 puncte pentru restricţiile impuse de politicile comerţului formal.