Strategii în marketingul internațional al asigurărilor - studiu de caz SC Allianz-Tiriac Asigurări SA

CAPITOLUL 1.

MIXUL DE MARKETING IN ASIGURĂRI

1.1 CONŢINUTUL ŞI CARACTERISTICILE SERVICIILOR DE ASIGURĂRI

Asigurarea reprezintă un serviciu prin care asigurătorul preia asupra sa riscurile cu care se confruntă un agent economic (sau persoană fizică), în schimbul unei sume de bani plătită de acesta, pe o perioadă determinată de timp.

Un aspect esenţial în viaţa şi evoluţia omului, înca din cele mai vechi timpuri l-a constituit grija faţă de viitor, teama combinată cu precauţie şi inţelepciune de siguranţa unui lucru împlinit. Asigurarea exprimă în principal o protecţie financiară pentru pierderile suferite de oameni sau companii datorate unor diverse riscuri.

Din punct de vedere al asiguratului, asigurarea este un mijloc de a se sustrage riscului, iar din cel al asigurătorului, de a prelua riscul în schimbul taxei încasate de la asigurat.

“Producţia” de asigurări este posibilă numai datorită grupării, pe principiul mutualităţii, a unei multitudini de asiguraţi expuşi unor riscuri omogene şi a încasării de la aceştia a unor prime, calculate conform unor tehnici şi pe baza unor principii specifice. Asigurarea este un serviciu aleatoriu şi achiziţionarea garanţiei împotriva riscului nu este un scop în sine, ci un element complementar sau necesar al producţiei de bunuri si servicii. Cu toate acestea, principalul avantaj al asigurarii , deşi mai puţin evident , este de a suprima sau reduce incertitudinea care decurge din aversiunea agenţilor economici faţă de risc şi de a conferi stabilitate veniturilor şi patrimoniului asiguraţilor.

Esenţa economică a asigurării constă în acoperirea daunelor dintr-un fond central creat din primele de asigurare plătite de diferitele persoane fizice sau juridice interesate. Asigurarea se bazează pe aceea că, în urma dispersării acoperirii pagubelor asupra unui număr mare sau foarte mare de persoane, pentru fiecare dintre acestea paguba devine abia perceptabilă, iar acoperirea acesteia se face repede si fără nici un fel de alte urmări neplăcute.

Fondul de asigurare se află în administrarea unor societăţii de asigurare special create în acest scop, iar acestea le folosesc pentru acoperirea pagubelor suferite de o anumită persoană fizică sau juridică, din cauza anumitor împrejurări numite riscuri asigurate.

Serviciul oferit de asigurător este, prin excelenţă, un serviciu de intermediere, iar costul asigurării măsoară efortul depus de colectivitate pentru a-şi construi un sistem de asigurare.

Asigurarea este în acelaşi timp şi o activitate de intermediere financiară, deoarece ciclul de producţie este inversat. Plata este efectuată inainte de prestarea serviciului care este aleator. Deşi funcţia primordială a asigurării nu este de a crea rezerve sau economii (adică transferarea puterii de cumpărare de la o perioadă la alta), constituirea fondurilor de asigurare pe baza primelor încasate de către societăţile de asigurare determină acumularea de capital pentru investiţii.

Asigurarea nu este un produs omogen. Produsele de asigurare nu sunt substituibile. Principala funcţie a serviciilor de asigurări este aceea de compensare a pagubelor pricinuite de calamităţi ale naturii şi de accidente (în cazul asigurărilor de bunuri şi răspundere civilă) şi plata unor sume asigurate (în cazul asigurărilor de persoane), atunci când în viaţa asiguraţilor intervin anumite evenimente.

Serviciile de asigurare cunosc un proces complex de diversificare, evidenţiat de multiplicarea continuă a formelor de asigurare. Acestea pot fi clasificate după diverse criterii. După domeniul la care se referă, asigurările pot fi de bunuri, de persoane şi de răspundere civilă.

Asigurările de bunuri au ca obiectiv valori materiale aparţinând persoanelor fizice sau juridice care sunt susceptibile de a fi distruse sau avariate de catastrofe naturale sau accidente.

Asigurările de persoane se referă la persoana fizică, viaţa şi integritatea sa, supuse ameninţării unor evenimente care pot provoca boala, invaliditatea sau decesul. Aceste asigurări cuprind două mari grupe: asigurările de viaţă şi cele de accidente, care la rândul lor include un număr mare de forme de asigurare cum ar fi: asigurarea mixtă de viată, asigurarea familială de accidente, asigurarea de accidente „Turist” etc.

Fig. 1.1 – Tipologia asigurărilor

Asigurarea de viaţă cu cumulare de capital prezintă o serie de caracteristici şi nemijlocit avantaje legate de economia de piaţă. Adaptarea dinamică – suma asigurată şi prima de asigurare se modifică în funcţie de rata inflaţiei. Această modificare (mărire) se produce la începutul fiecărui an de asigurare. Acest lucru înseamnă că pe întreaga perioadă a asigurării, clientul este protejat împotriva devalorizării sumei la care s-a încheiat contractul.

Decesul se acoperă indiferent de cauza lui (accident sau boală), dar modalitatea diferă de la o societate de asigurări la alta. La expirarea asigurării, asiguratul poate opta pentru una dintre cele două variante:

1. Plata sumei asigurate adaptată dinamic an de an, la care se adaugă excedentele calculate de

asigurător în funcţie de fructificarea rezervei matematice, determinată pe baza calculului actual şi provenită din prima de asigurare;

2. Transformarea asigurării de viaţă într-o pensie viageră sau pensie pe o durată determinată.

Asigurările de răspundere civilă au ca obiect o valoare patrimonială egală cu despăgubirea pe care urma să o plătească asiguratul (persoană fizică sau juridică) care a cauzat o pagubă unor terţe persoane. Principalele forme ale asigurării de răspundere civilă sunt: asigurarea de răspundere civilă legală, pentru pagube prodese prin accidente de vehicule, etc.

După forma juridică de realizare, asigurările se grupează în: obligatorii (prin efectul legii) si facultative (contractuale).