Structura portofoliului de credite la BRB - analiza creditelor neperformante

INTRODUCERE

Economia de schimb este acea formă de organizare şi desfăşurare a activităţii economice în care agenţii economici produc bunuri în vederea vânzării. Economia de schimb permite aşadar stabilirea între agenţii economici a unor legături comerciale, dând naştere la drepturi şi obligaţii. Executarea în mod corespunzător a drepturilor şi obligaţiilor creează o anumită stare a economiei, caracterizată prin disciplină economică şi financiară.

În cadrul economiei de piaţă, disponibilităţile agenţilor economici sunt economisite şi investite, posibilităţile de a investi fiind multiple şi oferind o gamă largă de oportunităţi în ceea ce priveşte fructificarea economiilor. A alege varianta cea mai rentabilă în cadrul procesului decizional de investiţie reprezintă o acţiune complexă de documentare şi analizare a gradului de risc şi de profitabilitate.

O formă de fructificare a disponibilităţilor existente în economie este acordarea de credite de către instituţiile financiare de credit specializate celor care au nevoie de resurse băneşti pentru a investi sau, uneori, pentru consum. O deosebită importanţă în activitatea de creditare o reprezintă cunoaşterea activităţii desfăşurate de agentul economic şi locul acestuia în cadrul economiei. Credibilitatea, seriozitatea, profesionalismul conducătorilor firmei, relaţia cu terţii, sănătatea financiară a întreprinderii reprezintă principalele indicii ce pot fi luate în considerare la luarea deciziei de a se acorda sau nu un credit.

Relaţiile dintre bancă şi debitori sunt influenţate de comportamentul acestora în ceea ce priveşte obligaţia de rambursare a creditului şi de plată a dobânzilor pe perioada de valabilitate a creditului. Băncile se vor confrunta astfel cu probleme de lichiditate fiind puse uneori în situaţia de a nu mai acorda credite, ceea ce duce la scăderea ritmului procesului investiţional, sau de a refuza lichidarea conturilor de depozit ale clienţilor, ceea ce creează un sentiment de neîncredere în sistemul bancar.

Creditele neperformante sunt aşadar acele credite acordate unor clienţi care nu-şi respectă promisiunea de restituire a fondurilor. Într-o economie complexă nerestituirea fondurilor împrumutate nu se poate imputa neapărat relei credinţe a celui împrumutat. Condiţiile economice naţionale şi internaţionale sunt de multe ori determinante în ceea ce priveşte capacitatea unui client de a rambursa creditul.

Eliminarea creditelor neperformante sau aducerea acestora la un nivel normal nu depinde numai de sistemul bancar ci de mai mulţi factori care ţin de agenţii economici, de legislaţie, de relaţia dintre agentul economic şi stat. În acelaşi timp, existenţa creditelor neperformante şi amplificarea dimensiunii lor într-un ritm mai rapid, are numeroase consecinţe asupra economiei. Este de dorit astfel, o economie dominată de o puternică disciplină financiară, care să determine funcţionarea în condiţii normale a procesului de credit, condiţii care să se apropie tot mai mult de acea situaţie ideală de încredere totală şi de confirmare a acestei încrederi prin comportamentul adecvat al debitorului. În economia contemporană, disciplina financiară de care vorbeam este de cele mai multe ori impusă de constrângere, nu de moralitatea debitorului. Autorităţile statelor cu economie dezvoltată oferă agenţilor economici, de cele mai multe ori, o legislaţie simplă, dar eficientă, care constituie fundamentul existenţei manifestării disciplinei financiare.

O mare greşeală ce se strecoară de multe ori în acţiunea de diminuare sau de eliminare a unui dezechilibru, este a înlătura efectele dezechilibrului şi nu cauzele ce determină apariţia lui. Aşa au procedat şi autorităţile româneşti în ceea ce priveşte problema creditelor neperformante, ocupându-se mai degrabă de stocul acestora şi nu de fluxul lor.