Studiu asupra profilului consumatorului de informație din mediul rural

Studiul asupra profilului consumatorului

de informație din mediul rural

Progresul, cu referire la cel economic, în mod obiectiv reclamă un consum suplimentar de resurse.

Dar resursele, într-o abordare holistică, indiferent de natura şi conţinutul lor, au un caracter limitat. Din această cauză, atunci când consumul de resurse se derulează într-un model economic de tip industrial, oricând poate apărea pericolul epuizării lor. Efectele sunt logice şi cu sancţiuni multiple în plan economic, bugetar, social, deoarece progresul este întrerupt de crize; angajările cu şomajul, bogăţia cu sărăcia, creşterea cu involuţia, echilibrul bugetar cu dezechilibrul şi altele.

Pe acest fond motivațional, eforturile europenilor, în care predomină modelul economic de tip industrial, atât din sfera știinâifică cât și decizională, se îndreaptă către crearea de noi strategii care să poată susține creșterea economică. In subsidiar se urmărește și recuperarea locului pierdut în domeniul cercetării științifice și inovării în fața Statelor Unite, dar și a Japoniei și Chinei, precum și rezolvarea problemei privitoare atât la schimbările climatice cât și ale crizei economice actuale.

Europa a făcut câțiva pași clari în direcția accelerării dezvoltării prin intensificarea eforturilor în segmentul cercetării și inovației.

Strategia Lisabona

Adoptată în 2000, și având ca termen de îndeplinire anul 2010, aceasta recunoaște că:

” Modelul european din economie posedă toate elementele care să-i asigure capacitatea de reacţie la şocurile viitorului, dar pentru a-şi demonstra fundamentele solide, trebuie să facă faţă, înainte de toate, provocărilor prezente” și stabileşte că până la pragul anului 2010, Uniunea Europeană trebuie să devină „cea mai competitivă şi dinamică economie bazată pe cunoaştere din lume, capabilă să genereze o creştere economică susţinută, o rată mare de ocupare a forţei de muncă şi o ridicată coeziune socială”.

De fapt aceasta strategie pune ca element de bază, în dinamica deceniului abia trecut, cunoașterea. Esențialul ei îl reprezintă acceptarea faptului că economiile europene au ajuns la un stadiu de tranziție de la modelul industrial la unul postindustrial. Din perspectiva timpului două menţiuni teoretice se impun aici:

- se recunoaşte că deceniul 2000-2010, este un deceniu în care cunoaşterea indiferent de formele pe care aceasta le îmbracă devine element dinamizator central în economie. Dacă această trimitere doctrinară ar fi mers ceva mai adânc şi ar fi recunoscut „ideea” ca produs, nu numai în sens filozofic, abstract, ci şi ca element structural de cost, multe din neîmplinirile ulterioare ar fi fost evitate.

- se admitea necesitatea intensificării căutărilor în direcţia diluării modelului industrial din economie şi substituirii lui cu unul nou, dar nu se spunea de ce natură va fi acesta. Deci, se admitea schimbarea, dar nu se definea clar, în termeni conceptuali, obiectivul final. În fapt, această formulă, contravenea filozofiei europene de configurare a programelor de dezvoltare.

Strategia Europa

Document strategic, adoptat în martie 2010, care prevede o serie de principii de acţiune şi obiective concrete de atins în următorul deceniu, până la pragul anului 2020, cu focalizarea eforturilor prin intensificarea cunoaşterii în triunghiul educaţie, cercetare, inovare.

În viziunea acestui document, „relansarea creşteriii economice în ansamblul UE, va trebui să aibă trei trăsături distinctive de natură principială:

- să fie inteligentă, în sensul de a se baza pe cunoaştere şi inovere;

- să fie durabilă ( ) în sensul de a promova o eficienţă sporită în utilizarea resurselor; de a mări performanţele eologice şi a încuraja creşeterea competitivităţii;

- să întărească incluziunea în sensul de a creşte gradul de ocupare a forţei de muncă şi de a consolida coeziunea socială şi teritorială a Uniunii Europene” (Mircea Maliţa, Călin Georgescu, România după criză. Reprofesionalizarea, Ed. Compania, Bucureşti, 2010, p.12)

Motivele care au condus la adoptarea celui de al doilea document strategic, cu referire la această perioadă, se bazează, în esenţă, pe următoarele neajunsuri:

- alocările insuficiente de fonduri atât din bugetul UE, cât şi din bugetele naţionale, pentru atingerea ţintelor strategice prevăzute în Agenda Lisabona;

- acţiunea unor factori perturbatori la nivelul economiilor naţionale, care s- au manifestat în grade crescătoare în intensitate în deceniu 2000-2010, ceea ce a dat posibilitatea apariţiei crizei economice, actuale, cu efecte dramatice la nivelul unor economii naţionale. A se vedea exemplul Greciei și României.