Studiu Comparativ - BCR Leasing IFN - MKB Romexterra Leasing IFN

INTRODUCERE

Leasingul este un pas înainte în finanţarea întreprinderilor care doresc să îşi achiziţioneze utilaje şi echipamente, dar care nu au posibilităţi financiare. Această tehnică de finanţare care presupune un risc ridicat, vine să dea satisfacţie agenţilor economici care nu pot să obţină credite de la bănci, ori nu vor să-şi greveze bunurile mobile şi imobile prin instituirea de ipoteci sau gajuri, sarcini de natură a afecta dinamismul specific domeniului comercial.

Leasingul reprezintă un contract complex care permite unei persoane să obţină şi să utilizeze un lucru fără a plăti imediat preţul.

In legislaţia română operaţiunile de leasing sunt definite ca fiind acele operaţiuni prin care o parte, denumită locator, se angajează la indicaţia unei alte părţi, denumită utilizator, să cumpere sau să preia de la un terţ, denumit furnizor, un bun mobil sau imobil şi să transmită utilizatorului posesia sau folosinţa asupra acestuia contra unei plăţi numită redevenţă, în scopul exploatării sau, după caz, a achiziţionării bunului (Ordonanţa 51/97, completată şi modificată prin Legea nr. 90/28.04.1998, art. 1, alin. 1). In 1998 a apărut Legea privind reglementarea activităţii de leasing care a adus unele completări ordonanţei iniţiale.

Privit din punctul de vedere al societătii de leasing, leasingul constituie o cumpărare a unui bun cu scopul închirierii, urmată de o închiriere în scopul vânzării. Deci leasingul este o operaţie de finanţare (creditare) pe baza unui contract prin care utilizatorul poate folosi un bun cu posibilitatea de a-1 cumpăra la finele locaţiei, după ce a fost plătită chiria aferentă şi ultima tranşă de plată (valoarea reziduală).

Din punctul de vedere al beneficiarului, leasingul reprezintă o formă de creditare în cadrul căreia sumele necesare achiziţionării bunului se obţin din exploatarea acestuia, iar rambursarea lui se face eşalonat, sub forma ratelor de leasing, şi, în final a valorii reziduale. În această situaţie, leasingul apare ca o vânzare în rate, în cadrul căreia dreptul de proprietate se transferă odată cu achitarea valorii reziduale, respectiv odată cu achitarea bunului.

Astfel, în luarea deciziei de finaţare prin leasing trebuie puse în balanţă atât avantajele economico-financiare cât şi dezavantajele pe care leasingul le poate avea pentru societate.

Aşadar faţă de alte modalităţi de finanţare, leasingul este net superior atât din punct de vedere economico-finaciar cât şi din punct de vedere contabil, iar avantajele sunt multiple.

- Prezentarea pieţei leasingului din România

Piaţa leasingului din România este o piaţă în continuă dezvoltare, cu potenţial ridicat şi care poate reprezenta un sprijin real pentru economia românească.

Această piaţă este formată din câteva mii de agenţi economici care îndeplinesc cele două condiţii impuse de lege pentru a fi operatori pe această piaţă şi anume: includerea “activităţii de leasing” în obiectul de activitate şi un capital social de ROL 500 mil. Dintre acestea, aproximativ 100 de societăţi sunt active, iar din acestea 32 sunt membre ASLR, deţinând însă o cotă de piaţă de peste 60% în ultimii ani, respectiv 8 societăţi de leasing membre ale ALB.

Piaţa de leasing din România este structurată astfel:

- firme de leasing afiliate unor bănci

- firme de leasing afiliate unor producători sau furnizori de produse

- firme de leasing independente

Această structură conduce la diferenţe între serviciile de leasing oferite în funcţie de strategia fiecărei firme, a concepţiei pe care o are în privinţa riscului, a structurii unei tranzacţii, ceea ce înseamnă diferenţe de preţ pentru serviciile oferite, disponibilitate şi flexibilitate în structura tranzacţiilor.

În ceea ce priveşte viitorul apropiat, considerăm că trend-ul pe piaţă este ascendent, orientat către servicii de calitate oferite de societăţi de leasing care provin din grupuri bancare puternice.