Studiu comparativ privind aplicarea impozitelor directe în statele membre ale Uniunii Europene

1. PREVEDERILE ACQUIS-ULUI COMUNITAR PRIVIND IMPOZITAREA DIRECTA

Daca impozitele indirecte necesita un grad mare de armonizare dat fiind efectul acestora asupra liberei circulatii a marfurilor si serviciilor, nu acelasi lucru se poate spune despre impozitele directe. Acesta este motivul pentru care Tratatul Comunitatii Europene nu specifica in mod expres alinierea acestor impozite si, in virtutea principiului subsidiaritatii, lasa libertatea statelor membre de a face reglementarile necesare.

Totusi, acolo unde impozitarea directa are impact asupra liberei circulatii a marfurilor, serviciilor, persoanelor si capitalurilor, ca si asupra dreptului de silire a indivizilor sau a societatilor, statele membre trebuie sa sileasca un sistem de impozitare la nivel national care sa respecte aceste drepturi fundamentale, conform Articolelor 94 si 308 ale Tratatului.

Aparitia unor situatii speciale, cum ar fi dubla impozitare sau activitatile economice transfrontaliere, a impus adoptarea unor masuri legislative comune tuturor statelor membre, masuri aplicabile in special companiilor. Adoptarea acestor masuri se face de catre Consiliu, in unanimitate. Ele au fost initiate in 1990 si sunt materializate prin doua directive si o conventie. Directiva 90/43 5/CEE se refera la abolirea dublei impuneri a profitului distribuit intre societatile-mama aflate in unul din statele membre si filialele acestora aflate intr-un alt stat membru. Directiva 90/434/CEE reduce povara fiscala ce poate impiedica reorganizarea societatilor, iar Conventia (90/43 6/CEE), bazata pe Articolul 239 al Tratatului introduce o procedura arbitrara de etare a dublei impuneri prind ajustarea profitului dintre intreprinderi asociate aflate in state membre diferite.

In 1997 a fost adoptat un pachet de masuri, denumit si pachetul de masuri priviind impozitarea" sau pachetul Monti" , care are in vedere:

- combaterea concurentei in domeniul impozitarii;

- eliminarea distorsiunilor de pe piata unica;

- reorientarea tendintei crescande de impozitare a muncii printr-un sistem de impozitare orientat spre forta de munca.

Acest pachet de masuri consta in:

A. Codul de conduita pentru impozitarea afacerilor, cod ce reprezinta vointa comuna a statelor membre, chiar daca nu este un instrument legal.

B. Masuri de inlaturare a distorsiunilor rezultate din impozitarea veni-turilor provenite din economii prin care se sileste un nivel minim de impozitare a dobanzilor.

C. Impozitarea platii dobanzilor si a redeventelor intre societatile situate in diferite state membre.

D. Ajutoare fiscale din partea statului; masura consta in publicarea unui ghid privind regulile referitoare la acordarea de ajutoare fiscale.

1.1. IMPOZITAREA COMPANIILOR

Din punctul de vedere al eficientei economice, sistemul de impozitare a companiilor ar trebui sa fie neutru in termeni de optiuni economice. in cazul unei investitii, decizia de a o amplasa intr-un loc sau altul din UE ar fi bine sa fie cat mai putin distorsionata de politica fiscala. Decizia de investitie este bine sa fie fundamentata exclusiv pe criterii de eficienta economica, deoarece, in caz contrar, investitia ar putea fi amplasata intr-un loc unde costurile economice sunt mai mari, dar exista anumite facilitati fiscale.

Intr-o astfel de situatie, are loc a alocare a resurselor care diminueaza nivelul general de bunastare (care ar fi posibil in conditiile lipsei stimulentelor fiscale).

Pentru ca impozitul pe companii sa fie neutru ar fi necesar ca marimea cotei efective de impozit asupra diferitelor forme de venituri generate de capital (profit retinut, dividend, dobanda) sa fie aproximativ aceeasi. Realizarea acestei cerinte presupune un grad ridicat de armonizare fiscala. Mai mult, obiectivul neutralitatii fiscale nu este si singurul pentru politica fiscala, iar deciziile in acest domeniu inseamna o optiune si un compromis intre eficienta economica pura si alte obiective de politica fiscala si economica legitime.

Politica fiscala in materie de impozitare a companiilor poate influenta insa si tipul de finantare a investitiilor, respectiv din resurse proprii sau din credite, de la o banca locala sau de la compania mama, precum si forma in care o afacere este desfasurata, ca subsidiara sau o simpla filiala. De asemenea, regimul impozitului pe companii afecteaza modul in care profitul este alocat intre compania mama si subsidiarele acesteia, precum si forma in care venitul produs de capital este repatriat (ca dividend, dobanda).

Comisia Europeana considera ca un progres in impozitarea companiilor care sa raspunda cerintelor pietei unice se poate realiza printr-o strategie cu doua componente:

- pe termen scurt, actiuni pentru inlaturarea unor obstacole fiscale si costuri administrative adiacente acestora pentru activitatile transfrontaliere