Studiu comparativ privind raportarea financiară în Franța, Belgia, Olanda

1. Aspecte generale ale sistemelor contabile

In multe tari se utilizeaza limbaje contabile diferite, dar mai mult decat atat si interpretarea rezultatelor difera de la o tara la alta. Pentru ca misiunea contabilitatii sa fie indeplinita cu succes, este indispensabil ca limbajul contabil sa fie inteles de utilizatori. In aceste conditii, intre cererea si oferta de informatii se interpune procesul de normalizare.

Normalizarea contabila este "procesul prin care se armonizeaza metodele contabile, terminologia si prezentarea documentelor de sinteza." Scopul fundamental al normalizarii se manifesta in trei directii principale:

- obtinerea de catre puterea publica, a unei informari omogene, referitoare la intreprindere;

- valorificarea informatiilor contabile de catre utilizatorii externi;

- valorificarea informatiilor de catre factorii decizionali din intreprindere.

Avand in vedere tipologia sistemelor contabile actuale, rezulta ca si procedurile de normalizare aplicabile in fiecare tara sunt diferite, in conditiile extinderii pietei unice europene deschise schimburilor economice mondiale.

Pe plan mondial coexista mai multe culturi si sisteme contabile, doua dintre ele fiind deosebit de marcate si influente, si anume:

Cultura contabila si sistemul de contabilitate vest-european, denumit si continental, ale carui promotori sunt Franta si Germania. Tari ce subscriu acestui sistem sunt: Belgia, Germania, Franta, Grecia, Spania, Italia, Portugalia, Elvetia si Japonia.

Cultura contabila si sistemul de contabilitate anglo-saxon ale caror promotori sunt Anglia si SUA. Principalele tari adepte ale acestui model contabil sunt: SUA, Anglia, Canada, Australia, Olanda, Noua Zeelanda, Singapore.

Deosebirile fundamentale dintre cele doua culturi contabile se manifesta pe urmatoarele planuri esentiale:

a) Pe plan institutional contabilitatea continentala este puternic normata si deci regizata de un plan contabil general, care cuprinde un mare numar de norme imperative si recomandative, in timp ce contabilitatea anglo-saxona se bazeaza pe traditii si cutume, nefiind ,,incorsetata" intr-un plan contabil general, ci intr-un cadru conceptual contabil;

b) Pe plan tehnico-aplicativ contabilitatea continentala opereaza cu clasificarea economica a cheltuielilor, ceea ce genereaza in mod obiectiv tinerea a doua feluri de contabilitati separate: financiara si de gestiune, in timp ce contabilitatea anglo-saxona opereaza cu clasificarea cheltuielilor dupa destinatie (sectii, produse, etc.), ceea ce nu impune o separare foarte riguroasa a contabilitatii de gestiune de contabilitatea financiara;

c) Pe plan politico-strategic, anglo-saxonii dau prioritate informatiilor necesare luarii deciziilor de catre investitori; conceptia lor poarta clar amprenta liberalismului economic, acordandu-se mai putina importanta implicatiilor asupra contabilitatii nationale, in timp ce conceptia franceza a normalizarii contabile se vrea mai impaciuitoare intre diferiti utilizatori ai informatiei contabile care trebuie sa se ofere intr-un cadru mult mai formalizat.

Existand deosebiri importante intre elementele unor culturi si doctrine diferite se impune procesul de armonizare. Armonizarea contabila internationala este ,,procesul prin care regulile sau normele nationale, diferite de la o tara la alta, uneori divergente, sunt perfectionate pentru a fi facute compatibile."

La realizarea armonizarii contabile pe plan international contribuie mai multe organizatii interguvernamentale si organizatii de profesii contabile. Actualmente se remarca urmatoarele organizatii internationale:

o Consiliul pentru Standarde Internationale de Contabilitate ("International Accounting Standards Board" - I.A.S.B.) creat in 1973, initial sub denumirea de Comitetul pentru Standarde Internationale de Contabilitate (I.A.S.C.), si transformat in urma reformei din 2001 in IASB.

o Federatia Internationala a Contabililor ("International Federation of Accountants" - IFAC), infiintata in 1977.

Atat IASB, cat si IFAC sunt puternic influentate de organismul american de normalizare contabila FASB (Financial Accounting Standards Board).

Armonizarea si normalizarea contabilitatii la nivel international se realizeaza prin intermediul Standardelor Internationale de Contabilitate, elaborate de IASB.

La nivel european, armonizarea si normalizarea contabilitatii se fundamenteaza prin Grupul tarilor pietei comune (CEE), organism ce a elaborat si difuzat tarilor membre in anul 1968 un Cadru Contabil General si a adoptat urmatoarele directive:

o Directiva a IV-a care priveste structura, continutul si modul de prezentare a situatiilor financiare anuale;

o Directiva a VII-a cu privire la elaborarea, publicarea si controlul conturilor consolidate;

o Directiva a VIII-a cu referire la drepturile si obligatiile persoanelor insarcinate cu controlul si certificarea documentelor contabile.

La nivel national procesul de normalizare contabila poate fi unul de tip public, unde normele contabile sunt elaborate de organismele de stat, asa cum este cazul multor tari de drept latin din Europa continentala (Franta, Italia, Romania etc.), sau de tip privat, normele contabile fiind elaborate de organismele profesiei contabile, asa cum este cazul tarilor din cultura anglo-saxona, de exemplu Marea Britanie. Insa, in ultimii ani, procesul de normalizare contabila a cunoscut schimbari, astfel, normalizarea contabila nationala trece la o abordare mixta.