Studiu de caz - exporturile țărilor din asia de sud-est

Tigrii Est Asiatici este un termen ce denumeşte economiile Hong Kongului, Singaporelui, Coreei de Sud şi Taiwanului. Aceste teritorii şi state s-au remarcat prin creştere economică susţinută şi industrializare accelerată intre anii 1960-1990.

La inceputul anilor 1960, unele dintre aceste ţări erau la un stadiu de dezvoltare economică similar ţărilor africane, care, în mare parte, au rămas la acelaşi nivel. Tigrii asiatici au beneficiat însa din plin de o populaţie în general mai bine educată, acces mai uşor la pieţele internaţionale (acces la coastă şi râuri navigabile) precum şi investiţii străine care au ajutat la declanşarea creşterii economice.

În timp, termenul de tigru a început să fie aplicat oricărei ţări cu o creştere economică spectaculoasă datorată unei strategii de comerţ axată pe exporturi. În Asia de Sud Est, Indonezia, Filipine, Tailanda şi Malaysia sunt cunoscute ca tigrii.

In urmatoarele pagini am vorbit despre unul dintre tigri asiatici si anume Coreea de Sud.

Despre Coreea de Sud

Denumirea oficiala a tarii: REPUBLICA COREEA

Suprafata: 98.480 km2

Populatia: 48.598.175 locuitori (estimari august)

Structura populatiei:

pe grupe de varsta: 0-14 ani - 20,4%; 15-64 ani - 71,4%; peste 65 ani - 8,2%

pe sexe: barbati - 50,3% (24.445.731); femei - 49,7% (24.152.444)

Limba oficiala: Coreeana. In mediile de afaceri se utilizeaza in principal limba engleza insa nu la un nivel performant.

Moneda nationala: Won sud-coreean (KRW). Rata de schimb: 1 USD = 940 KRW; 1 Euro = 1115 KRW (Ia 30 ianuarie 2007)

Ziua nationala: 15 august, Ziua eliberarii nationale

Religia: Crestinism (49%), budism (47%), confucianism (3%), altele (1%).

SITUATIA ECONOMICA

Cu o populatie de 48 de milioane de locuitori si un PIB de 793 de miliarde dolari in anul 2005, economia Republicii Coreea este comparabila cu cea a Braziliei si superioara celor ale Indiei, Mexicului sau Olandei. La sfarsitul anului 2005, venitul pe cap de locuitor in Coreea de Sud a atins nivelul de 16400 dolari, nivel comparabil cu cel al Greciei, Portugaliei si superior de peste 10 ori mediei de pe continentul Asiatic.

Daca la sfarsitul anului 2006, PIB a fost de 4.7%, pentru anul in curs se estimeaza ca acest indicator se va situa in jurul valorii de 4%, usor sub estimarile initiale, ilustrand faptul ca economia sud-coreeana se confrunta inca cu o serie de dificultati. Astfel, performanta economiei sud-coreene in acest an dar si pe termen mediu va continua sa fie marcata de influenta a 3 factori principali si anume: preturile mondiale la titei si gaze naturale (Coreea de Sud este un importator net de aceste resurse energetice-locul 4 pe plan mondial), deprecierea semnificativa a monedei locale in raport cu dolarul american si, nu in ultimul rand, supraincalzirea pietei interne imobiliare.

Cea de a 3-a economie asiatica si-a mentinut ritmul ridicat de crestere a exporturilor si in cursul lunii decembrie 2006, cand valoarea acestora a totalizat 29.2 miliarde de dolari, ceea ce inseamna un plus de 13.8 procente fata de perioada similara din anul 2005. Comparativ insa cu luna noiembrie 2006, cand exporturile au totalizat 30.9 miliarde de dolari, rezultatele pe luna decembrie reflecta efectele negative ale aprecierii monedei nationale, wonul in raport cu dolarul american.In contextual in care exportul este o una dintre componentele principale ale cresterii economice a tarii, se remarca fluctuatiile inregistrate de acest indicator in anul 2006, respective crestere de 11.7% in primul trimestru, urmata de o crestere de 20.8% in trimestrul II, o scadere la 12.4% la sfarsitul lunii iulie, o revenire la 22.1% in luna septembrie, scadere la 11.5% in octombrie si o revenire la 19.8% la sfarsitul lunii noiembrie 2006. Pe ansamblul anului 2006, exporturile au crescut astfel cu 14.6%, nivel apropiat de estimarile guvernamentale care avansasera o crestere potentiala de 14.8 procente.

La sfarsitul anului 2006, wonul sud-coreean inregistrase deja o apreciere istorica de 8.6 procente fata de moneda nord-americana precum si cel mai inalt nivel compartativ cu yenul japonez. Aceste evolutii au facut ca produsele sud-coreene, care, in multe privinte, se gasesc intr-o puternica competitie cu cele simlare nipone, sa se confrunte cu scaderi ale cotelor pe pietele externe.

Cu toate acestea, rezultatele inregistrate la export pot fi caracterizate ca remarcabile, indeosebi in contextual in care in urma cu 2 ani, fusese depasit pragul de 200 de miliarde. Din acest punct de vedere, Republica Coreea si-a consolidat pozitia de a 11-a putere comerciala globala si a 3-a pe continentul Asiatic, dupa Japonia si China.

Structura exporturilor sud-coreene nu s-a modificat foarte mult, incluazand, in continuare, semi-conductori, autovehicule, produse electronice si bunuri de larg consum, nave si produse metalurgice.

Importurile sud-coreene sunt dominate de titei, gaze naturale lichefiate, alte resurse energetice si materii prime si materiale. In 2006, Republica Coreea a importat peste 97% din necesarul de titei, din care 81% a avut ca sursa zona Orientului Mijlociu ( Arabia Saudita, Emiratele Arabe Unite, Iran, Oman, Kuweit). Consecvent, a fost initiata o intense activitate vizand asigurarea diversificarii surselor de aprovizionare cu titei si alte materii prime energetice, seful statului conducand delegatii oficiale in tari precum Egipt, Algeria, Nigeria, Kazakhstan, Azerbaidjan, Emiratele Arabe Unite si Rusia.

Datele statistice recente arata fara echivoc faptul ca economia Republicii Coreea depune serioase eforturi in vederea dezvoltarii sectorului de servicii. Acesta contribuie cu peste 56% la formarea PNB sud-coreean si cu circa 70% la piata fortei de munca din aceasta tara, dezvoltarea sa spectaculoasa facandu-se pe seama reducerii ponderii industriei prelucratoare confruntata cu conditii tot mai dificile pe pietele externe si cu o competitie in crestere din partea Chinei. Companiile industriale sud-coreene sunt astfel fortate sa adopte doua cai de asigurare a dezvoltarii pe termen lung, respectiv investitiile masive in cercetare-dezvoltare-inovare si cresterea productivitatii sau relocarea capacitatilor de productie in tari cu costuri cu forta de munca mai reduse.