Studiu de caz pe exemplul României 2016-2019

Politica monetara, este o componenta a politicii economice, ea nu poate fi elaborata si urmarita independent de celelalte actiuni ale puterii publice și reprezinta ansamblul de actiuni si decizii exercitate de autoritatile monetare dintr-o tara (Banca Nationala, Trezoreria) asupra masei monetare si a altor active financiare, avand ca efect modificarea masei monetare si a ratelor dobanzii, in vederea orientarii economiei pe termen scurt si mediu.

In general, in toate tarile, politica monetara mai ampla si profunda sau mai restransa este promovata de Banca Centrala, care actioneaza aproape in majoritatea cazurilor in conlucrare si coordonare cu autoritatile guvernamentale. Legatura si conlucrarea autoritatilor monetare cu puterea publica in elaborarea politicii economice (in general), a politicii monetare (in special) depinde de gradul de autonomie de care beneficiaza autoritatea monetara (Banca Centrala).

Obiectivele politicii monetare pot fi grupate si analizate in raport de anumite criterii:

1. in raport de sfera (spatiul) de cuprindere a actiunii autoritatii monetare deosebim:

a. obiective interne: reglarea cererii de moneda ca mijloc de schimb si de plata in vederea realizarii stabilitatii preturilor, deplina ocupare a fortei de munca, expansiunea economica etc.;

b. obiective externe: incurajarea intrarilor si iesirilor de capitaluri pentru reechilibrarea balantei de plati, pe de o parte, sau gasirea de modalitati de a suporta presiunile valutare din exterior atunci cand miscarile de capitaluri se deruleaza in scopuri speculative, pe de alta parte;

2. in raport de motivatiile politicii monetare promovate de autoritatea monetara deosebim:

a. politica monetara care urmareste organizarea profesiunii bancare de asa maniera incat sa asigure protectia deponentilor si sa evite riscurile;

b. prin politica monetara se urmareste realizarea obiectivelor economice fundamentale prin modificarea masei monetare si a ratei dobanzii;

3. in raport de tintele operationale ale politicii monetare deosebim:

a. obiective care urmaresc controlul dimensiunilor masei monetare;

b. obiective care urmaresc determinarea si evolutia nivelului ratei dobanzii;

Trebuie precizat, in acest context, ca Banca Centrala nu poate sa indeplineasca simultan aceste doua obiective deoarece:

- daca se urmareste stabilirea unui anumit nivel al ratei dobanzii, atunci va trebui sa se modifice oferta de bani (a marimii masei monetare), astfel ca rata dobanzii sa coincida cu scopul propus;

- daca se urmareste un anumit nivel al masei monetare, atunci se va actiona asupra ratei dobanzii majorand sau micsorand nivelul acestuia.

4. in raport de durata in timp a obiectivelor urmarite prin politica monetara deosebim:

a. obiective pe termen scurt (controlul nivelului ratelor dobanzii practicate);

b. obiective pe termen lung (controlul ratelor de crestere a masei monetare).

5. in raport de caracterul intermediar (sectorial) al acestor obiective deosebim:

a. obiective cantitative: referitoare la evolutia agregatelor monetare aflate in circulatie intr-o economie;

b. obiectivul ratei dobanzii: marirea sau reducerea nivelului acestuia;

c. obiectivul ratei de schimb - prin care se urmareste atingerea unui anumit nivel al cursului de schimb al monedei nationale pe piata valutara.

In Legea privind Statutul Bancii Nationale a Romaniei se precizeaza: obiectivul fundamental al BNR este asigurarea stabilitatii monetare, pentru a contribui la stabilitatea preturilor, iar pentru atingerea acestuia BNR elaboreaza politica monetara, valutara si de credit, organizeaza si supravegheaza sistemul bancar si profesiunea bancara.

Atingerea obiectivului fundamental impune:

- orientarea consistenta a politicii monetare catre obiectul fundamental al stabilitatii preturilor;

- crearea si dezvoltarea pietelor financiare;

- realizarea convertibilitatii de cont a monedei nationale;

- cresterea rezervelor internationale;

- consolidarea independentei sale formale si functionale.

Istoria politicii monetare

Evolutia politicii monetare este determinata de evolutia sistemului monetar si de evolutia gandirii economice.

Pe parcursul mai multor secole promovarea politicii monetare se reducea la luarea deciziilor de batere a monedei metalice si de emitere a banilor de hartie. Crearea primelor banci centrale (banci cu drept de emisie monetara) a fost influantata de ideea mentinerii paritatii bancnotelor in raport cu metalul pretios si in raport cu bancnotele altor state. Respectiv, obiectivul politicii monetare a fost mentinerea etalonului aur.

Impreuna cu constientizarea ciclicitatii in activitatea economica (sfarsitul sec. XIX - inceputul sec. XX) s-a modificat si obiectivul politicii monetare, incluzand si supravegherea stabilitatii sistemului financiar. Crizele si panicile bancare au impus bancilor centrale rolul de „imprumutator de ultima instanta” si au demonstrat rolul ratei dobanzii in stimularea creditului bancar.