Studiu de Caz privind Analiza Echilibrului Bugetar în România 2010

Cuvant inainte

Cuvantul buget isi are originea in expresiile bouge si bougette care inseamna punguta sau saculet. In tara noastra tranzitia de la sistemul bugetar centralizat la cel concurential , de piata, a antrenat schimbari in viata economica si sociala pe care putini le banuiau la inceputul acestui drum. Aceste schimbari nu aveau cum sa ocoleasca sistemul financiar pentru care ultimul deceniu si jumatate a reprezentat o perioada de permanente cautari in vederea adoptarii institutiilor.instrumentelor,tehnicilor si metodelor sale de lucru, a normelor juridice cu caracter financiar,la noile realitati din societatea romaneasca In plus,functiile economice ale statului modern, din ce in ce mai complex de la o epoca la alta , au determinat, pe de o parte, aparitia unor transformari radicale la nivelul volumului si structurii chelutuielilor publice,iar pe de alta parte,intensificare demersurilor legate de gasirea unor solutii viabile privitoare la modalitatile de finantare a acestora.

Lucrarea de faţă este structurată pe trei capitole, in care sunt prezentate aspecte cu privire la echilibrul bugetar si analiza dezechilibrul bugetar din anul 1990 pana in perioada actuala.

CAPITOLUL 1. SCURT ISTORIC

Anglia ,a fost primul stat, care a intocmit in 1215 un buget deoarece regele a fost constrans sa-si limiteze veniturile din impozite si taxe la nomenclativul stabilit de parlament.

Pe continentul European cuvantul buget a fost utilizat oficial la inceputul secolului al XIX-lea, in Franta,in legea bugetului de stat pe anul 1806.

In tarile romane cuvantul buget apare in Regulamentele Organice,care definesc sensul termenului ‘’biudje’’ prin estimarea cheltuieliilor anului viitor. Desi Principatele Romane nu intocmeau prevederi bugetare, executia bugetara se tinea prin condici si se intocmeaudari de seama privind veniturile chiar din secolul al XVII-lea.

Legea contabilitatii publice din 1903, precum si cea din 1929 dadea o definitie mai clara si anume : ’’Bugetul este actul prin care sunt prevazute si in prealabil aprobate, veniturile si cheltuielile anuale ale statului sau ale altor servicii publice’’.

In perioada clasica echilibrarea bugetului prin venituri ordinare era considerata « cheia de bolta » a finantelor publice. In perioada anilor 1960-1980, potrivit doctrinei bugetare neoclasice, s-a incercat conceptul bugetului regulator prin intermediul unor fonduri de actiune conjuncturala,create pe baza unor credite aprobate de Parlament

In prezent, in unele tari, legislatia permite in mod implicit intocmirea de bugete deficitare din motive de politica conjuncturala.

In Romania, asa cum precizeaza legea finantelor publice, constituirea si gestionarea resurselor financiare publice se realizeaza printr-un sistem unitar de bugete

Acest sistem unitar si corelat de fonduri este reunit in ceea ce se cheama buget general consolidat care reflecta, la nivelul unui an, ansamblul veniturilor si a cheltuielilor statului si a celorlalte entitati de drept public.

Schema 1.1.

*Bugetul de stat * Fondul pentru ajutorul

de somaj

*Bugetele locale *Fondul special pentru

asigurari

de sanatate

*Bugetul Asigurarilor

Sociale de Stat *Alte fonduri

1.1 . Principiile bugetare

La baza elaborarii si executiei bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale si bugetelor locale stau principiile:

a) unicitatii;

b) universalitatii;

c) echilibrului;

d) realitatii;

e) anualitatii;

f) publicitatii.

CAPITOLUL 2. ECHILIBRUL BUGETAR

Principiul echilibrului bugetar consta in acoperirea integrala a cheltuielilor bugetare cu veniturile bugetare considerate ordinare.

In Romania,pentru perioada actuala,se considera ca legislatia bugetara sa prevada si posibilitatea administrarii unui buget deficitar.Acoperirea deficitului bugetrar se va realiza prin imprumuturi pe termen scurt,mijlociu si mediu de la banci,case de economii,prin lansarea de obligatiuni de stat(bonuri de tezaur),atat pe piata interna cat si pe piata externa.

In teoria finantelor clasice, cerinta de baza a echilibrului bugetar o constituia acoperirea integrala a cheltuielilor din veniturile ordinare ale fiecarui an bugetar. Anualitatea si echilibrul bugetului erau indisolubil legate, avand drept rezultat echilibrul anual al bugetului, considerat drept “principiul de aur al gestiunii bugetare ”.

Echilibrul bugetar se refera atat la intocmirea unor bugete balansate, cat si la pastrarea echilibrului in perioada de executie a bugetului. Existau tari in care legislatia financiara nu permitea intocmirea unor bugete dezechilibrate. De exemplu, in Germania dreptul bugetar interzicea elaborarea de bugete deficitare, precizand ca veniturile si cheltuielile publice aprobate de lege trebuie sa fie echilibrate.

Acest principiu al echilibrului bugetar strict a fost, in mod progresiv, abandonat, atat sub impulsul teoreticienilor finantelor functionale care promovau teoria bugetelor ciclice si cu caracter regulator, cat mai ales sub impactul economiei reale care nu asigura un randament fiscal suficient pentru acoperirea cheltuielilor publice anuale. Prrincipiul echilibrului nu putea fi respectat, ceea ce a determinat recurgerea la diferite practici cum ar fi: intocmirea a doua bugete, unul ordinar echilibrat si altul extraordinar deficitar, ce putea fi echilibrat pe seama veniturilor provenind din imprumuturi si emisiune baneasca (in Germania), asigurarea echilibrului prin operatiunea de “debugetizare” (in Franta) sau elaborarea de bugete ciclice (in Suedia si alte tari scandinave). Treptat, o serie de state au renuntat la aplicarea in practica a principiului echilibrarii bugetare, elaborand si prezentand parlamentului spre aprobare bugete deficitare.