Studiu de Caz - Tuborg

1. Prezentarea produsului

1.1. Date despre produs

Istoric

În urmă cu câteva mii de ani oamenii au descoperit că prin fermentarea cerealelor se obţine o băutură hrănitoare şi bună la gust, ce a fost denumită mai târziu ca ”bere”. Ea era considerată o importantă sursă nutritivă, fiind apreciată de toate popoarele.

Bere propriu-zisă datează din zorii civilizaţiei când omul a devenit din nomad agricultor şi a început să conserve grânele, urmând să descopere băutura care urma să devină adevărata "limfă" vitală a unei societăţi complexe şi evoluate.

Unii cercetători studiind un număr mare de texte antice, cât şi texte târzii au ajuns la concluzia că in antichitate exista o legătură stransă între coacerea cerealelor şi fabricarea berii. Coacerea cerealelor este până in zilele noastre un moment important în fabricarea berii.

Berea a apărut acum cca. 6000 de ani. Vine cel mai probabil de la pâine, care s-a udat şi a început să fermenteze, de unde a apărut procesul de fermentare.

Această descoperire a avut loc de mai multe ori în istoria omenirii, astfel că nu se poate şti sigur, unde a fermentat la început berea.

Cele mai vechi urme de bere, care provin din anii 3500-2900 î.Hr., au fost descoperite de curând în Tepe, Mesopotamia (astăzi în Iranul de Vest).

Se pare că în vremuri străvechi berea era asemănătoare unei grăsimi groase de culoare întunecată, fără să conţină o cantitate mare de alcool, însă foarte hrănitoare. Datorită gustului deosebit, ea ocupa un loc important în dieta oamenilor din acea vreme.

Chinezii au produs berea numită ”Kui” cu aproximativ 5000 de ani în urmă.

În Mesopotamia, o tabletă de lut veche de aproximativ 4000 de ani, indică faptul că meseria de berar era una foarte respectată şi că cei mai buni berari erau femei.

Istoricii afirmă că în triburile nomade era făcută berea din apă şi orz chiar înainte de a se învăţa să se facă pâine.

Celţii, grecii, nordicii, egiptenii şi babilonienii erau recunoscuţi pentru cantităţile mari de alcool produse şi consumate.

Egiptenii, care preparau berea din orez, au fost cei care îşi puneau băuturi alcoolice printre proviziile pe care le pregăteau pentru viaţa de apoi. Un vechi mormânt egiptean poartă inscripţia : ”satisface spiritul său cu vită şi pasăre, pâine şi bere”. În tavernele din Egipt, cel mai folosit toast era “Pentru stafia ta !”.

Acum 5000 de ani in Egiptul Imperial al faraonilor, berea era un important aliment în dieta zilnică.

Oamenii se strângeau să bea in “case ale berii”. Berea era băutura naţională a ţării, un aliment de bază ce îşi găsea loc atât în meniul nobilimii cât şi în cel al oamenilor de rând. Pe lângă faptul că era o băutură, berea era folosită şi ca medicament. Un document medical care a fost scris în jurul anului 1600 î.Hr. listează 700 de reţete, din care în jur de o sută conţin cuvântul “bere” (În 1996 berăria Courage Brewery din Newcastle, Anglia, a înbuteliat 1000 de sticle de bere blondă, denumită Tutankhamun Ale după o reţetă veche de 3200 de ani, găsită în Templul Soarelui Reginei Nefertiti. Prima dintre sticle a fost vândută, mai târziu, la licitaţie cu 1000$).

Babilonienii ştiau peste 20 de moduri diferite pentru prepararea berii. Pentru că se consuma bere în cantităţi foarte mari, babilonienii au elaborat primul regulament care legifera consumul de băuturi alcoolice şi funcţionarea localurilor de profil. În vechiul Babilon, femeile berar erau de asemenea şi preotese. Zeiţele Siris şi Nimkasi erau patroanele berii, iar unele tipuri de bere erau rezervate exclusiv unor ritualuri divine.

În 2100 î.Hr. Hammurabi, al 6-lea rege al Babilonului, a inclus reglementări privind activitatea tavernelor în marele lui Cod de Legi. Aceste reglementări aveau în vedere distribuţia berii şi erau creeate astfel încat să protejeze consumatorii. Pedeapsa prevăzută pentru vânzarea unei cantităţi mai mici decat cea menţionată era înecul, ce s-a dovedit o metodă eficientă pentru prevenirea repetării infracţiunii.

O veche tabletă, acum în păstrare la Muzeul Metropolitan din New York, descrie berea babiloniană ca: bere neagră, bere deschisă, bere roşie, bere cu trei straturi, bere cu cap, bere fără cap, etc. Mai se menţionează faptul că berea era băută printr-un pai, iar în cazul familiei regale un pai aurit, destul de lung încât să ajungă de la tron la un container mare de bere ţinut în apropiere.

Se spune că egiptenii sunt cei care i-au învăţat pe greci să facă bere.

Faimosul scriitor grec Sofocle încuraja cumpătarea şi sugera o dietă compusă din “pâine, carne, legume verzi şi zythos (bere)”. Alţi scriitori greci timpurii ca Herodot şi Xenofon, menţionează berea în scrierile lor.

În Europa Evului Mediu, berea a ajuns să se fabrice în mănăstiri. Călugării au îmbunătăţit tehnologia de fabricare, folosind drept conservant flori de hamei. În secolul XIX, o dată cu revoluţia industrială, procesul de fabricare al berii s-a mecanizat, ceea ce a constituit o piatră de hotar în istoria acestei băuturi atât de populare. Acum berea începe să fie comercializată (în Germania, în jurul anului 1200) şi îmbuteliată (odată cu anul 1605).

Regina Elisabeta, în timp ce călătorea prin ţară, trimitea întodeauna curieri înainte pentru a degusta berea locală. Dacă aceasta nu se ridica la standardele necesare, o rezervă era trimisă imediat din Londra către ea.