Studiu de Fezabilitate - Magazin Legume-fructe

Introducere

Pentru a înţelege mai bine ideea acestui proiect vom începe prin definirea „fezabilităţii” şi prin explicarea câtorva lucruri generale pentru a lămuri acest termen.

Studiul de fezabilitate presupune problema definită şi încearcă să estimeze un cost şi o durată pentru fiecare variantă rezistentă de rezolvarea problemei. Soluţia este de obicei o contrucţie bazată pe module sau părţi cunoscute, care facilitează estimarea costului de realizare a fiecărei variante prin compararea cu soluţiile anterioare acceptate pentru problemele similare.

Studiul de fezabilitate presupune existenţa mai multor variante de soluţionare a problemei, iar alegerea variantei de realizare a proiectului de sistem se face pe baza unor unor factori de fezabilitate, cum ar fi:

• fezabilitatea temporală a proiectului, în sensul de a exista timp suficient pentru a realiza varianta de proiect selectată;

• fezabilitate tehnică, presupune existenţa şi disponibilitatea calificărilor necesare şi a tehnologiilor cerute pentru realizarea proiectului;

• fezabilitatea economică, în sensul de a dispune de resurse financiare suficiente pentru construirea şi punerea în funcţiune a proiectului

Studiile de fezabilitate sunt utile când problemele şi oportunităţile sunt bine înţelese şi cunoscute, astfel prognosticarea fezabilităţii după aceşti factori devine incertă şi riscantă.

O propunere de proiect după ce a fost testată şi acceptată preferenţial altor alternative, va fi evaluată în detaliu în cadrul studiului de fezabilitate.

Scopul studiului de fezabilitate este de a evalua un proiect în funcţie de gradul de satisfacere a cerinţelor utilizatorilor, de eficienţa folosirii resurselor implicate şi de impactul produs de implementarea noului sistem asupra performanţelor unităţii beneficiare.

Dar inainte de asta sa vedem care este importanta legumelor si fructelor in alimentatia noastra zilnica, ce anume ar trebui sa contina o alimentatie sanatoasa si care este rolul si aportul lor pentru o viata si un regim alimentar cat mai sanatos posibil.

Specia umana este intr-o continua evolutie, dar cel putin din punct de vedere al mancarii am pastrat in genele noastre reminescentele alimentatiei primelor antropoide, bazata pe vegetatie si mici animale. In vremurile in care primele maimute traiau in Africa si apoi in Asia, "meniul" lor era compus in principal din frunze, muguri, flori, radacini, polen, plante diverse, legume si fructe salbatice.

Atunci exista o mai mare variatie in acest domeniu decat astazi, dar treptat, prin experienta, primii oameni au invatat sa evite acele plante, legume si fructe salbatice care aveau gust neplacut sau erau toxice. Paradoxal sau nu, pe masura ce am evoluat, rolul vegetalelor in alimentatie a scazut tot mai mult, gama s-a restrans, iar carnea si alte produse au devenit esentiale.

Legumele si fructele au un rol important in alimentatie, fiind surse de vitamina A, C, acid folic, minerale, reusind sa protejeze corpul si sa il apere de diverse maladii.

Nu s-au pastrat prea multe informatii despre cat de toxice sau dimpotriva sanatoase erau legumele si fructele pe care le mancau primii oameni, iar dupa milioane de ani este de presupus ca cea mai mare parte dintre acestea au disparut sau nu mai sunt folosite. In schimb, astazi cunoastem tone de informatii despre fructele si legumele care fac parte din dieta noastra, de la vitamine si minerale, la istoricul plantei si cele mai bune conditii pentru a o intretine si creste. Suntem mai interesati ca oricand de efectele pozitive ale legumelor, de retete, de gust, de agricultura ecologica si sanatate, insa numarul legumelor si fructelor consumate in mod obisnuit este in scadere.

Cele mai cunoscute si cele mai gustate legume sunt spanacul, varza, broccoli, morcovii, cartofii, ardeii, ceapa, mazarea, conservate sau proaspete, preparate intr-un fel sau altul, fiecare cu gustul si calitatile specifice, multe insotite de adevarate povesti. Sunt legume importante, dar si altele, in functie de zona, climat si preferinta, se pot dovedi cel putin la fel de populare. Clar este ca in special popoarele occidentale au facut o greseala reducand cantitatea si variatia legumelor din alimentatia zilnica, lipsindu-se astfel de protectia oferita de acestea. Este o adevarata alienare culinara.

Dar de ce mancam legume ? In privinta fructelor, raspunsul este clar : pentru ca sunt dulci (cel putin majoritatea). Ne place sa mancam fructe, cam orice fel de fructe, chiar daca le acceptam pe cele straine sau exotice cu oarecare ezitare la inceput. Dar legumele pot fi amare, iuti, pot avea crude un gust destul de neplacut, dincolo de vitamine, asa ca de ce sa le mancam ? In buna parte mancam legume pentru ca suntem constienti de rolul pe care il joaca in alimentatie si pentru ca unele chiar ne plac.

In esenta, omul de astazi este rezultatul unei lungi evolutii si pas cu pas si-a diversificat hrana. In urma cu aproximativ 50 de milioane de ani primii stramosi ai omului incepusera sa manance frunze, fructe, legume salbatice, seminte, vegetatie diversa. Chiar daca nu stia inca sa cultive toate acestea, le putea lua direct din natura, din locurile unde ajungea tribul. Dar insectele ramasesera o parte importanta a dietei.

In special gorilele din regiunile de munte mananca foarte multe frunze, flori, tulpini, muguri, mladite. Dar cum astfel de delicatese nu sunt prea hranitoare, gorilele sunt nevoite sa consume cantitati foarte mari de vegetale pentru a se satura. Dar cei mai apropiati de obiceiurile oamenilor de altadata sunt cimpanzeii, al caror "meniu" este apropiat de cel al oamenilor preistorici. Cimpanzeii nu sunt prea incantati de frunze si crengute, spre deosebire de gorile. Prefera mai curand sa adune mai multe frunze, pe care le mesteca sugandu-le sucul si partile gustoase, pentru a scuipa apoi fibrele ramase. Cand mediul le permite, cimpanzeii aleg intotdeauna insectele sau carnea in locul vegetalelor, dar cea mai mare parte a dietei lor este alcatuita din vegetale : muguri, fructe, maldite, frunze diverse, completate cu insecte, oua si carne, atunci cand le gasesc.

Asa ca se poate spune ca noi, in timp ce aveam ferme, culturi intinse, surse de proteine variate, pastram genetic aceasta pasiune pentru vegetale, pentru plante, legume. Unii cercetatori sustin chiar ca similitudinile genetice sunt atat de mari, incat cimpanzeul ar putea fi considerat o specie umana.

Omnivori prin definitie, in pofida preferintei multora pentru carne, ne intoarcem la legume si mai ales la fructe pentru ca le dorim. Numai ca inca de la inceput nu am avut conformatia dentara necesara pentru a sfarama si rupe fibrele vegetale mai dense, asa ca a trebuit sa ne adaptam. Oamenii preistorici aveau un maxilar suficient de puternic pentru a mesteca legumele si mancarurile moderat de tari, inclusiv insecte, pui de pasari sau soparle, in afara plantelor, ciupercilor sau fructelor.