Studiu monografic - tehnica și evidența operațiunilor bancare în cadrul BRD-GSG

I. PREZENTAREA SOCIETĂŢII BANCARE. ISTORIC ŞI EVOLUŢIE

- MOMENTUL ISTORIC AL ÎNFIINŢĂRII

Pe data de 1 decembrie 1990 se înfiinţează Banca Română pentru Dezvoltare ca bancă de dezvoltare şi comercială, sub formă de societate pe acţiuni, prin preluarea activului şi pasivului de la Banca de Investiţii, care se desfiinţează.

Înfiinţarea băncii este reglementată de Hotărârea Nr. 1178 din 2 noiembrie 1990 emisă de Guvernul României. Conform acestui act, Banca Română pentru Dezvoltare şi-a început activitatea cu un capital social subscris de stat de 5000 milioane de lei, împărţit în 500.000 de acţiuni nominative în valoare de 10.000 fiecare. Capitalul vărsat la data înfiinţării a fost de 2.600 milioane lei.

Obiectul principal de activitate al băncii, potrivit hotărârii guvernamentale de înfiinţare, era constituit de:

- efectuarea de servicii bancare pentru executarea proiectelor de investiţii economice şi financiare ale statului, potrivit convenţiei încheiate cu Ministerul Finanţelor, care se realizează integral sau parţial din fonduri de la buget şi din împrumuturi în valută de la băncile de dezvoltare şi de la instituţiile financiare internaţionale;

- creditarea activităţii de producţie, investiţii, comerciale şi de prestări de servicii, desfăşurată de regii autonome, societăţi comerciale, societăţi mixte, unităţi cooperatiste, organizaţii obşteşti, asociaţii familiale, de alte persoane juridice, precum şi de persoane fizice.

Sediul central Băncii Române pentru Dezvoltare a fost stabilit în municipiul Bucureşti pe strada Doamnei nr. 4 şi banca îşi desfăşura activitatea prin sucursale, filiale, agenţii şi reprezentanţe, care puteau fi înfiinţate de Adunarea generală a acţionarilor.

În hotărârea guvernamentală era menţionată şi durata de activitate a băncii care era de 99 de ani, de la data publicării în Monitorul Oficial al României a documentelor de înfiinţare.

Administrarea şi conducerea băncii Au fost încredinţate Consiliului de administraţie, compus din cel mult 21 de membri, aleşi de către Adunarea Generală. Consiliul de administraţie era compus din preşedinte, vicepreşedinţi, reprezentanţi ai acţionarilor, precum şi specialişti din aparatul băncii şi din alte unităţi.

Adunarea Generală alegea şi o comisie de cenzori formată din 5 cenzori şi tot atâţia supleanţi, din care cel puţin unul trebuia să fie contabil autorizat sau expert contabil, recomandat de Ministerul Finanţelor. Cenzorii aveau misiunea de a supraveghea gestiunea societăţii, de a verifica dacă bilanţul şi contul de profit şi pierderi sunt legal întocmite şi în concordanţă cu registrele, dacă acestea din urmă sunt ţinute regulat şi dacă evaluarea patrimoniului s-a facut conform regulilor stabilite pentru întocmirea bilanţului.

În perioada cât statul avea să fie acţionar unic, atribuţiile legale ale Adunării generale a acţionarilor trebuiau îndeplinite de Consiliul împuterniciţilor statului până la constituirea adunării generale a acţionarilor.

- PRINCIPALELE ETAPE ŞI EVOLUŢIA BRD ÎN CADRUL SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC

Istoria Băncii Române de Dezvoltare începe în anul 1923 o dată cu înfiinţarea Societăţii Naţionale de Credit Industrial. Aceasta funcţiona ca instituţie publică în care statul deţinea 20% din capitalul social, Banca Naţională a României 30% , iar restul era deţinut de particulari, dintre care un grup de foşti directori ai Marmorosch Bank Co, prima bancă modernă din România. Scopul acestei instituţii era finanţarea primelor etape ale dezvoltării sectorului industrial din România.

Ca urmare a procesului de lichidare a sistemului bancar privat şi înfiinţarea aparatului etatist în România, în anul 1948, după cel de-al doilea război mondial, Societatea Naţională de Credit Industrial a fost naţionalizată conform Legii Naţionalizării din iunie 1948, devenind Banca de Credit pentru investiţii. Era una dintre cele trei instituţii bancare care funcţionau la 1 septembrie 1948 în România, şi anume: Banca Naţională a României, care preluase şi operaţiunile fostelor bănci comerciale şi Casa de Economii şi Consemnaţiuni.

În anul 1957, după reorganizarea sistemului financiar, Banca de Credit pentru Investiţii a obţinut monopolul în România pentru finanţarea pe termen mediu şi lung a tuturor sectoarelor industriale, cu excepţia agriculturii şi industriei alimentare, şi ai numele de Banca de Investiţii. În toată această perioadă, cea mai mare parte a finanţărilor provenind de la Banca Mondială sunt derulate prin Banca de Investiţii.

Naşterea BRD ca bancă comercială intervine în 1990. Preluarea activelor şi pasivelor Băncii de Investiţii constituie baza activităţii, dar autorizarea generală pentru activităţile bancare atribuită acestei entităţi stimulează constituirea unei importante reţele de agenţii pe întreg teritoriul ţării.

Din punct de vedere al aparteneţei capitalului social, Bănca Române de Dezvoltare, a făcut parte dintre băncile cu capital integral de stat apărute în prima fază a reformei sistemului bancar de după 1989. Acestea erau Banca Comercială Română, Banca Română de Comerţ Exterior, Eximbank. În urma unui clasament realizat la nivelul anului 1992 a primelor bănci comerciale române, în funcţie de mărimea capitalului, BRD se situa pe locul 4 cu un capital de 7,5 miliarde lei şi 14 unităţi teritoriale.

Un pas deosebit de important în evoluţia Băncii Române de Dezvoltare îl constituie privatizarea din anul 1998. În luna decembrie a acelui an s-a semnat un contract de vânzare – cumpărare de acţiuni între Societe Generale şi Fondul Proprietăţii de Stat, autoritatea românească care se ocupa de participaţiile statului.

Procesul de privatizare a Băncii Române de Dezvoltare s-a desfăşurat în conformitate cu prevederile Legii nr.83/1997 referitoare la privatizarea societăţilor comerciale bancare la care statul este acţionar, cu modificările ulterioare şi a normelor metodologice de aplicare aprobate prin Hotărârea guvernamentală nr. 428/1998, cu modificările ulterioare.

H.G. nr. 428/1998 a prevazut ca privatizarea să se realizeze în două etape: una de vânzare a pachetului de control către un investitor strategic, vânzarea către salariaţi şi conducerea băncii şi către BERD sau CFI şi o a doua de vânzare prin ofertă publică pe piaţa internă şi internaţională de capital a acţiunilor rămase în proprietatea statului.

Prima etapă a privatizarii s-a concretizat în semnarea a trei contracte printre care amintim:

- semnarea contractului de vânzare-cumpărare a pachetului majoritar de acţiuni a BRD între fostul FPS şi banca franceză Societe Generale Paris, la data de 14.12.1998.

- semnarea contractului de vânzare-cumpărare între fostul FPS şi salariaţii şi conducerea BRD, la data de 29.01.1999. Valoarea acestui contract a fost de 40.551 milioane lei.

- semnarea contractului de vânzare-cumpărare între fostul FPS şi BERD la data de 24.11.1999, valoarea tranzacţiei fiind de 20,8 milioane USD.

Cea de-a doua etapă a constituit introducerea la bursă a celor 9,78 de procente deţinute de statul român prin ofertă publică pe piaţa internă, din care 2,57% afost subscris, făcând posibilă ulterior listarea la Bursa de Valori Bucureşti din 15.01.2000.