Studiu privind creditul de investiții la Piraeus Bank

Importanta creditului in economia de piata dezvoltate este atat de mare si de complexa incat se poate spune ca el a devenit o practica de rutina atat pentru firme, cat si pentru persoanele fizice. Zilnic activitati le economice trec prin filtrul operatiunilor de creditare si aceasta deoarece creditul, este o parte integranta a mecanismului economiei de piata. De la 1850 incoace importanta creditului este in continua crestere, capatand forme si implicatii cu totul speciale in derularea afacerilor atat pe plan national cat si international.

Impactul creditului asupara vietii economico-sociale, este in contiuna crestere atat la nivelul statelor, al organismelor internationale, al firmelor de diferite marimi, de la cele mici si mijlocii la cele transnationale, cat si la nivelul vietii cotidiene a cetatenilor de rand.Creditul indeplineste functia de „ multiplicator”, adica sistemul creditelor mobilizeaza resursele banesti disponibile si dispersate si ulterior punerea lor la dispozitia intreprinzatorilor infaptuieste activitatea lor, ele devenind o sursa de finantare a capitalui.

Analiza stintifica a fenomenului de creditare nu se rezuma numai la aspectul circulatiei monetare, la procesul de vanzare-cumparare sau la complexul raporturilor banesti din societate.Procesul de creditare, se intregreaza treptat si sigur, in sistemul economiei de piata, devenind o parte intregranta de cea mai mare insemnatate, a sistemului, ceea ce permite afirmatia ca procesul de creditare se constituie intr-un subsistem al economiei de piata.Procesul de creditaree depaseste analiza strict monetara si devine un obiect de studiu al teoriei economice generale.

In consecinta studierea fenomenului de creditare se intregreaza atat in teoria si practica microeconomica, cat si in teoria si politica(practica) macroeconomica, deoarece prin creditare poate interveni eficient atat in buna functionare a firmelor ( a agentilo economici ), cat si in functionarea economiei in ansamblul prin reglarea proportilor economice generale.

CAPITOLUL.1. CREDITUL, SURSA DE FINANTARE IN ECONOMIA ZILELOR NOASTRE

1.1. CONCEPT DE CREDITARE.

Creditul este operatiunea prin care se ia in stapanire imediata resurse, in schimbul unei promisiuni de rambursare viitoare, de regula insotita de plata unei dobanzi ce remunereaza pe imprumutator.

Relatiile de credit au aparut inca din economiile premonetare, fiind strans legate de relatiile de schimb. Operatiunea de creditare este o operatiune de schimb, de transfer a unui bun dintr-un patrimoniu in altul, in care plata nu se face in momentul schimbului, ci ulterior, adica cu un decalaj in timp.De aici reiese principala caracteristica a creditului, si anume inlocuirea unei plati imediate cu o promisiune de plata la o data ulteriora.In consecinta, persoana care isi va onora obligatia de plata la scadenta, increderea acordata debitorului fiind o alta caracteristica importanta a creditului( cuvantul „credit” provine de la verbul latin „ credere” care inseamna „ a crede”). Deci creditul este o combinatie de trei elemente de plata, incredere si factorul timp.

Din punctul de vedere al teoriei, dar si cel al practicii, creditul presupune o dubla abordare.In acceptiune juridica, de pilda, creditul este perceput drept o conventie ce intervine intre un creditor si debitorul sau, de regula materializata intr-un inscris(contract), referitoare la producerea, livrarea si plata contravalorii unor utilitati.De astfel, prin multimea unor astfel de conventii incheiate si derulate intre diversi intreprinzatori este vizata si asigurata buna desfasurare a procesului reproductiei sociale.In acceptiune economica, creditul exprima relatii ce se manifesta in cadrul mecanismului economic al unei tari prin intermediul carora sunt mobilizate si apoi distribuite, dupa reguli bine definite, resurse de capital temporar disponibile, pentru a se satisface nevoile de finantare ale intreprinzatorilor, generate de actele de comert pe care acestia le deruleaza, potrivit intereselor lor, fie ele cu caracter productiv sau neproductiv.

1.2. FUNCTIILE SI ROLUL CREDITULUI.FORME ALE CREDITULUI

Functiile creditului reprezinta modul in care acesta isi indeplineste menirea sa sociala si decurg din natura economica a creditului.

In ceea ce priveste functiile creditului, pana in prezent nu s-a ajuns la un consens general, existand o diversificare de opinii, intre care:

-atribuie creditului aceleasi functii ca si finantele ( de repartitie si de control), pe considerentul ce relatiile de credit fac parte din relatiile financiare in sens larg;

-atribuie creditului, pe langa functiile finantelor si functia de emisiune;

-despart artificial functia de repartitie a creditului in doua functii: de mobilizare si, respectiv de redistribuire, considerand ca prin credit se redistribuie un volum mai mare de resurse decat cel mobilizat;

-atribuie si creditului functie de purtator de dobanda, insa dobanda doar insoteste creditul, nu este o functie a acestuia.

Functia de repartitie a creditului mai poarta denumirea de functie distributiva a creditului cu acelasi inteles.Aceasta functie are doua laturi inseparabile cea de redistribuire si cea de mobilizare.

Functia de control a creditului este proprie atat creditului din economia de piata, cat si creditului socialist, intre cele doua situatii existand deosebiri remarcabile.Astfel, in conditiile socialiste functie de control a creditului avea o sfera mult mai cuprinzatoare, in timp ce in economia de piata ea are o sfera mai limitata, referindu-se strict la problemele creditarii, fara sa priveasca intreaga activitate din intreprinderi. Bancile sunt interesate ca resursele imprutantesa fie rambursate la scadenta, urmarind modul in care cei imprumutanti utilizeaza creditele acordate.

Functia de emisiune a creditului consta in capacitatea creditului de a crea noi mijloace de plata in economie, pe langa cele mobilizate si redistribuire prin indeplinirea functie de repartitie. Indeplinirea de catre credit a acestei functii izvoraste din particularitatile banilor de cont de a se multplica.

Rolul creditului este concretizat in rezultate obtinute in economie prin manifestarea relatiilor de credit sau in contributia creditului la realizarea anumitor obiective de politica economica. Acest rol poate fi privit in urmatoarele directii mai importante:

a) fiind un mijloc de redistribuire intre ramuri a capitalurilor disponibile din economie contribuie la egalizarea ratei profitului;

b) contributia creditului in intensificarea procesului de concentrare a capitalului, in sensul ca, procesul acumularii capitalului este favorizat prin credit, in conditiile in care acesta vizeaza obiective de investitii. Ca atare, intreprinzatorii isi pot spori capitalul real fara sa astepte ca din profit sa sporeasca acest capital, ci prin creditul ce vizeaza obiective de investitii. In conditiile actuale acest aspect este deosebit de accentuat si ii favorizeaza pe cei care isi reinnoiesc frecvent capitalul fix, care in lupta de concurenta sunt cei avantajati;

c) contributia creditului in intensificarea procesului de centralizare a capitalului, in sensul ca accesul la credit este permis mai mult firmelor puternice (acestea putant plati si dobanzile relativ ridicate la credit), ele fiind favorizate in lupta de concurenta cu firmele mai mici si slabe (acestea din urma dand faliment, fiind inghitite de firmele mari);

d) contributia creditului in favorizeaza speculatiile cu hartie de valoare, in sensul ca prin credit se poa cumpara asemenea hartii de valoare pentru a le revinde la cursuri superioare;

e) contributia creditului la ridicarea nivelului de trai al populatiei, in masura in care aceasta are acces la credite pentru a-si satisface diverse nevoi.

Ceea ce este caracteristic relatiilor de credit este faptul ca ele definesc un transfer de valoare cu caracter rambursabil, pentru un orizont de timp limitat si cu obligatia platii dobanzii, drept pret al capitalului imprumutat. Prin intermediu creditului sunt mobilizate

capitalurile temporar disponibile din economie, metamorfozate intr-un capital de imprumut, care apoi este dirijat, prin redistribuire, spre diferite sectoare de activitate, ramuri si subramuri, cu scopul de a se satisface nevoile suplimentare de finantare generate de derularea reproductie sociale.In economia de piata creditul prezinta anumite caracteristici: