Studiu privind Organizarea Trezoreriei la SC Trinity SA

CAPITOLUL 1.

1. ORGANIZAREA TREZORERIEI LA S.C. TRINITY S.A.

1.1 ORGANIZAREA, FUNCŢIILE ŞI SARCINILE TREZORERIEI

Trezoreria reprezintă un ansamblu de activităţi specializate de organizare şi conducere a fluxurilor de intrare şi ieşire de monede , de administrare a lichidităţilor şi a unor credite pe termen scurt.

Notiunea de trezorerie este simplă, în funcţie de caz , ea desemnează:

• un stoc : un volum de lichidităţi disponibil în casă sau o datorie financiară faţă de bănci, dacă ea este negativă;

• un flux : o intrare sau o ieşire de bani în intreprindere. Trezoreria poate fi organizată într-un compartiment distinct al direcţiei financiare, dacă întreprinderea este de proporţii mari. Acest resort are legături importante cu piaţa monetară şi financiară, preocupându-se de asigurarea lichidităţilor întreprinderii şi plasarea cu eficienţă a excedentelor, evaluarea surselor de finanţare, elaborarea şi urmărirea bugetelor şi planurilor de trezorerie, etc.

Asigurarea lichidităţilor este sarcina de bază a trezoreriei deoarece întreprinderea, fiind angajată într-un ritm complex de raporturi economice şi financiare , trebuie să facă faţă tuturor obligaţiunilor băneşti.

Numerarul sau banii lichizi, în casă şi bancă reprezintă un bun al intreprinderii, având o valoare bine determinată atunci când acoperă desfăşurarea operaţiilor şi activităţii firmei. El devine extrem de costisitor dacă intreprinderea urmează să şi-l procure prin împrumut.

Lipsa de numerar, chiar în condiţiile în care intreprinderea dispune de alte valori materiale poate determina eşecuri şi chiar falimente, astfel că acesta nu trebuie echivalat cu alte bunuri sau risipit. Numerarul nu trebuie confundat nici cu beneficiile înreprinderii, dacă activitatea este rentabilă nu înseamnă că firma poate să-şi achite toate obligaţiile la un moment dat dacă nu dispune de numerar. De aici se degajă concluzia că toate firmele au obligaţia de a-şi gospodări şi prevedea în mod cât mai judicios numerarul.

Creşterea lichidităţii şi chiar a rentabilităţii impune stabilirea surselor şi destinatia numerarului, cunoaşterea evoluţiei numerarului şi a surplusului şi deficitului de numerar, asigurarea la timp a rezervelor de numerar, analiza şi controlul numerarului, spre a lua măsuri operative şi eficiente în funcţie de situaţia trezoreriei.

Securitatea şi gospodărirea raţionala a numerarului implică efectuarea unui control sistematic asupra acestuia.

Controlul numerarului trebuie să vizeze modul de colectare, gestionare şi decontarea banilor lichizi spre a se preveni pierderile din eroare, fraudele sau risipa.

Controlul financiar intern poate fi considerat ca una din cele mai împortante forme de control pentru a preîntâmpina pierderile baneşti. Între cerinţele unui control financiar intern eficient pot fi menţionate următoarele :

• să nu se încredinţeze controlul complet asupra operaţiunilor bănesti ale firmei unei singure persoane;

• să se asigure protecţia fizică a numerarului prin depozitarea lui în spaţii supravegheate şi să se utilizeze dispozitive de siguranţă;

• să se separe atribuţiile de încasare şi distribuire a numerarului de operaţiile contabile de inregistrare şi depozitare ;

• să se ţină evidenţe riguroase şi să se informeze periodic organele competente asupra situaţiei numerarului;

• să se efectueze expertize pentru examinarea periodică a evidenţelor contabile referitoare la numerar;

• să se asigure recuperarea pagubelor prin organizarea unui sistem de garanţii de la salariaţii care gestionează lichidităţi.

Întreprinderea este un sistem care se caracterizează printr-o structură economică, socială şi financiară.

În interiorul şi exteriorul întreprinderii se nasc o mulţime de fluxuri. Între acestea, cele băneşti deţin un rol important. Aceste fluxuri sunt legate de formarea capitalului şi renumerarea acestuia, de sporirea capitalului fie prin creştere a numărului acţiunilor, fie prin finanţare externă, fie prin cotaţie la bursă.

Întreprinderea are nevoie de capital pentru a finanţa :

• cheltuielile sale de investiţii;

• cheltuielile de funcţionare, de trezorerie pe toată durata activităţii sale.

Activitatea de exploatare a unei întreprinderi generează o reţea de fluxuri şi anume:

• fluxuri reale de mărfuri, materiale, servicii;

• fluxuri monetare.

La nivelul fluxurilor monetare, legătura dintre intrări şi ieşiri este asigurată de trezorerie.

Trezoreria este imaginea disponibilităţilor monetare apărute din evoluţia curentă a încasărilor şi plătilor, disponibilităţi care trebuie să facă faţă scadeţelor, în mod continuu.

Pricipalele sarcini ale trezoreriei constau în :

• prevederea şi asigurarea diferitelor fluxuri de intrare şi de ieşire ale trezoreriei;

• asigurarea lichidităţilor întreprinderii;

• evaluarea diferitelor tipuri de plasamente şi plasarea excedentului de trezorerie;

• aprecierea, evaluarea diferitelor surse de finanţare pe termen scurt;

• stabilirea bugetului trezoreriei şi previziunea trezoreriei.