Studiu privind stabilirea și dinamica impozitului pe profit

INTRODUCERE

Contabilitatea a apărut din nevoia agenţilor economici de a-şi gestiona cât mai raţional resursele pentru a obţine rezultatele pozitive , devenind indispensabilă pentru orice unitate care

urmăreşte să obţină profit. Michel Capron defineşte contabilitatea ca fiind „ nu atât un ghid, cât

un motor al dezvoltării economiei de piaţă", aceasta furnizând informaţii utile conducerii

manageriale a unităţii în stabilirea eficienţei activităţii trecute , cât şi pentru orientarea activităţii

în viitor.

În zilele noastre, o mai bună cunoaştere a situaţiei patrimoniului este strict necesară pentru

a participa cu succes la viaţa economică şi mai ales socială a unei întreprinderi. Prezenta lucrare

urmăreşte stabilirea şi analiza bilanţului contabil, întrucât acesta este cel mai important şi cel mai

complex document al contabilităţii, care oglindeşte activitatea agentului economic. Titularul unui

patrimoniu trebuie să verifice situaţia lui la o anumită perioadă de timp, iar bilanţul contabil este

metoda prin care comerciantul evaluează întreaga sa activitate pe parcursul unui exerciţiu

financiar.

În cadrul acestei lucrări am încercat să prezint toate aspectele privind contabilitatea

impozitului pe profit, în conformitate cu reglementările contabile în vigoare.

Lucrarea este structurată în trei capitole , intitulate astfel: Capitolul 1 - IMPOZITELE

DIRECTE: ELEMENTE GENERALE ; Capitolul 2 - IMPOZITUL PE PROFIT ; Capitolul 3 - STUDIULDE CAZ ÎN CADRUL S.C. PIRITEX S.A.. În cadrul acestui proiect am abordat probleme esentiale ale contabilităţii comerciale , cum ar fi recunoaşterea , evaluarea şi contabilizarea proceselor şi informaţiilor economice legate de existenţa impozitelor.

Ultimul capitol al prezentei lucrări este dedicat unui studiu de caz , în cadrul căruia am

încercat să pun în practică noţiunile teoretice prezentate anterior.

CAPITOLUL 1 IMPOZITELE DIRECTE: ELEMENTE

GENERALE

1.1 Apariţia şi evoluţia istorică a impozitelor

Impozitele sunt cunoscute din antichitate şi se presupune că au aparut în evoluţia societăţilor omeneşti în cadrul primelor formaţiuni statale, fiind determinate de necesităţile

întreţinerii materiale a celor ce exercitau forţa publică, îndeplinind atribuţiile autoritare de

conducerea statală.

De la apariţia lor, impozitele au fost concepute şi aplicate diferit, condiţionat de dezvoltarea

economico-socială şi de cheltuieli publice acceptate de fiecare stat. Date despre impozitele şi

cheltuielile publice din antichitate se cunosc mai des din istoria statelor antice grec şi roman.

În republicile antice greceşti, ca şi în statul antic roman erau considerate publice cheltuielile pentru organele de conducere statala, pentru intreţinerea şi înzestrarea forţelor armate şi de ordine publică construcţia şi înarmarea corăbiilor de război, construirea de drumuri, lucrări de utilitate comunală, pentru temple şi serbări religioase, ca şi pentru distracţiile publice. Pentru toate aceste cheltuieli publice primele resurse erau cele domeniale obţinute prin exploatarea unor bogăţii naturale aflate în patrimoniul statului, cum erau,- de exemplu- minerale de argint şi carierele de marmură în republicile greceşti.

În completarea resurselor domeniului public, în fiecare dintre aceste state au fost instituite impozite diferite, unele ordinare sau curente, altele extraordinare.

În statul antic atenian principalul impozit era pretins de la proprietarii de terenuri şi alte biruri. Acesta era urmat de impozite asupra veniturilor meseriaşilor, taxele pentru vânzarea în piaţă a produselor agricole, precum şi de impozitul extraordinar pe veniturile cetăţenilor bogaţi perceput în timp de război ca o îndatorire de onoare a acestor cetăţeni.

În statul roman antic, în toate etapele de evoluţie istorică, principalul impozit a fost ,,tributul". La început acest impozit era perceput numai de la locuitorii provinciilor cucerite, fie pe valoarea pământului stăpânit în mod individual, fie ca zecime din produsul brut. Ulterior tributul a fost extins ca impozit cetăţenesc permanent, datorat de toţi cetăţenii statului roman care erau proprietăţi imobiliare, iar mai tarziu şi pentru bunuri mobile. Concomitent cu tributul se percepea un impozit pe succesiuni, s-a introdus un impozit asupra vănzărilor de bunuri, un impozit pe meşteşuguri şi de asemenea s-au aplicat, temporar, un impozit pe numărul sclavilor şi impozit datorat celibatari.