Studiul comparativ al managementului guvernării corporative implementat în cadrul Transelectrica, Petrom - membru grup Omv și BMW

Aspecte generale

Conceptul de guvernanţă corporatistă a apărut în anul 1992, ca urmare a raportului Cadbury din Regatul Unit. Acesta reprezintă o dezvoltare a conceptului de „responsabilitate socială a Companiei”.

Dacă în anii 1970, Milton Friedman în „teoria stakeholder-ilor” considera că maximizarea rezultatelor financiare, respectiv a dividendelor plătite către acţionari reprezintă cea mai mare responsabilitate socială a unei companii, ulterior concepţiile s-au schimbat.

În prezent, se consideră că o companiei aparţine mai curând comunităţii în care ea îşi desfăşoară activitatea; ea a devenit „un cetăţean al comunităţii” faţă de care are nişte drepturi şi o multitudine de obligaţii.

În esenţă, guvernanţa corporativă este definită ca fiind managementul relaţiilor unei companii cu acţionarii săi, cu societatea în ansamblu.

Potrivit definiţiei date de OECD, „guvernanţa corporativă precizează distribuţia drepturilor şi responsabilităţilor diferitelor categorii de persoane implicate în companie : consiliul de administraţie, directorii, acţionarii şi alte categorii şi stabileşte regulile şi procedeele de luare a deciziilor privind activitatea unei companii”.

Ca set de reguli pe baza cărora companiile sunt conduse şi controlate, guvernanţa corporativă este rezultatul unor norme, tradiţii şi modele comportamentale dezvoltate de fiecare sistem legislativ.

Pe plan internaţional, principiile guvernanţei corporative au început să se armonizeze, spre exemplu :„Principiile OECD privind Guvernanţa Corporatistă” – revizuite în anul 2004.

În esenţă, principiile corporative se referă la: transparenţa informaţiilor, protecţia acţionarilor, responsabilitatea Consiliului de Administraţie. Aceste principii au fost introduse în legislaţia economică românească şi au intrat în practica curentă a multor companii.

În România, reconstrucţia sistemului de guvernanţă corporativă a fost o componentă majoră a reformei, deşi conştientizarea importanţei sale s-a făcut treptat şi relativ târziu, impulsionată pe de o parte de acumularea dovezilor de ineficienţă a sistemului de guvernanţă corporativă din întreprinderile de stat şi pe de altă parte de activismul crescut al acţionarilor.

O bună parte din deficienţele care se observă în practica guvernanţei corporative din România sunt un rezultat al circumstanţelor speciale în care s-a făcut reforma economică în România:

- privatizarea lentă, care a menţinut multă vreme o bună parte a societăţilor comerciale într-o situaţie „excepţională” din punctul de vedere al acţionariatului şi implicit al funcţionării mecanismelor de conducere;

- extrema dispersare a acţionariatului rezultat din aplicarea programului de privatizare în masă, care a determinat o lipsă de activism a acestuia;

- lipsa de pregătire şi experienţă a marii majorităţi a acţionarilor români, care nu-şi cunosc drepturile şi mijloacele prin care şi le pot proteja;

- slăbiciunea instituţiilor pieţei de capital, care nu au reuşit să prevină câteva cazuri de fraude de proporţii ce au subminat încrederea investitorilor pe pieţele de capital;

- slaba capacitate a sistemului de justiţie din România de a trata cazurile legate de abuzuri şi încălcări ale drepturilor acţionarilor.

Pe fondul continuării reformei şi al procesului de integrare în Uniunea Europeană, autorităţile române au început să acorde o atenţie sporită îmbunătăţirii practicilor de guvernanţă corporativă ca o componentă majoră a mediului de afaceri.

Consiliile exercita tot mai multa influenta, investitorii devin tot mai pretentiosi iar managerii companiilor au devenit tot mai constienti de problemele cheie cu care se confrunta afacerile lor. Toate acestea sunt tendinte ce rezulta din accentul sporit pus pe guvernanta corporativa in lumea afacerilor si identificate in Guvernanta corporative.

Guvernanta corporativa reprezinta in continuare o problema de o importanta arzatoare pentru directorii executivi.

In cadrul unei actiuni de cercetare, la care au participat 310 manageri din intreaga lume, acestia au relatat ca membrii din conducerea superioara aloca acum mai mult timp guvernantei decat in alti ani, si in urmatorii ani vor acorda si mai multa atentie acestei probleme.

La momentul actual managerii au o mai buna intelegere a aspectelor reale ale afacerilor in cadrul societatii lor ca rezultat al accentului pus pe guvernanta. Acestia considera ca procedurile de guvernanta au un impact pozitiv asupra capacitatii organizatiilor de a forma aliante si parteneriate. Studiile realizate arata ca cele mai mari companii devin mai transparente in furnizarea de informatii.

Investitorii devin mai insistenti si mai interesati in cautarea de informatii decat erau inainte.

Consiliile devin mai puternice si exercita mai multa influenta decat inainte. Dar pe masura ce responsabilitatile consiliului au crescut, la fel si goana dupa administratori de cea mai inalta calitate a devenit mai acerba. Administratorii buni sunt tot mai greu si mai costisitor de recrutat.

O buna guvernanta este inca greu de masurat: respectarea tuturor regulilor nu inseamna neaparat ca o firma este condusa bine. Organizatiile care evalueaza guvernanta au nevoie sa elaboreze criterii mai semnificative si mai masurabile iar firmele trebuie sa isi faca cunoscute procesele de guvernanta intr-o maniera mai eficienta. Managerii insisi gasesc ca este dificil sa masoare cu exactitate ce inseamna reforma in mod special pentru companiile lor.

Compensatiile reprezinta ultimul subiect pe care majoritatea societatilor doresc sa il atinga pe masura ce isi remodeleaza platformele de guvernanta. Cu toate acestea, aparenta unui sentiment de lacomie la nivel de conducere poate fi cel mai usor mod de a prejudicia reputatia unei firme in climatul actual. O remuneratie care depinde in mod adecvat de performanta este probabil sa reprezinte urmatoarea si cea mai volatila frontiera in activismul actionarilor.