Cuprins

Introducere .5
Capitolul 1. Coliviile rulmenţilor – proiectare şi tehnologie. .6
1.1. Scurt istoric. 6
1.2. Generalităţi.7
1.3. Alegerea rulmenţilor.9
1.3.1. Alegerea rulmenţilor după mărimea sarcinii şi sensul acesteia. 9
1.3.2. Alegerea în funcţie de aşezarea înclinată.10
1.3.3. Alegerea în funcţie de temperatura de exploatare.10
1.3.4. Alegerea în funcţie de jocul intern.11
1.4. Clasificarea rulmentilor.12
1.5. Forme constructive. Descriere.14
1.5.1. Rulmenţi radiali cu bile.14
1.5.2. Rulmenţi radial-axiali cu bile. .16
1.5.3. Rulmenţi axiali cu bile. .18
1.5.4. Rulmenţi cu role. .19
1.5.5. Rulmenţi axiali cu role si ace.23
1.6. Colivii.24
1.7. Alegerea materialului pentru execuţia rulmenţilor şi a coliviilor.26
1.7.1. Materiale pentru rulmenţi.26
1.7.2. Materiale pentru colivii.28
1.8. Tehnologii de execuţie.30
Capitolul II. Calculaţia costurilor. . .35
2.1. Noţiunea de calculaţie a costurilor.35
2.1.1. Întreprindrea – sferă de acţiune pentru calculaţia costurilor.36
2.1.2. Delimitări şi fundamentări teoretice privind cheltuielile şi veniturile.37
2.1.3. Definirea costurilor şi rezultatelor.38
2.1.4. Delimitări între cheltuieli şi costuri.39
2.1.5. Delimitări între venituri şi realizări.40
2.1.6. Definirea calculaţiei costurilor.41
2.1.7. Tipuri de calculaţii ale costurilor.43
2.2. Calculaţia pe feluri de costuri.45
2.2.1. Scopul şi evoluţia studiului costurilor.45
2.2.2. Clasificarea costurilor.46
2.2.2.1. Costuri primare şi costuri secundare.47
2.2.2.2. Clasificarea costurilor în funcţie de geneza lor.47
2.2.2.3. Clasificarea costurilor în funcţie de modul de repartizare.52
2.2.2.4. Clasificarea costurilor după dependenţa lor faţă de activitate.53
2.2.2.5. Costuri calculatorii. Amortizări calculatorii.55
2.3. Metode de calculaţie a costurilor.55
2.3.1. Definiţie. Clasificare.55
2.3.2. Metoda tarif-oră-maşină.57
2.3.3. Metoda standard-cost. .63
2.3.4. Metoda direct-costing.69
2.4. Controllingul pe baza costurilor de plan.72
2.4.1. Costurile efective-caracteristică de bază a calculaţiei tradiţionale.72
2.4.2. Caracterul istoric sau de costuri efective al costurilor complete asigurate prin calculaţia tradiţională.72
2.4.3. Trecerea de la calculaţia costurilor efective la calculaţia costurilor normale.73
2.4.4. De la calculaţia costurilor normale la calculaţia costurilor planificate.75
2.4.5. Calcularea preţurilor de ofertă şi a limitei inferioare a preţului.76
Capitolul III. Studiu de caz.80
3.1. Obiectul studiului de caz. .81
3.2. Descrierea tehnologiilor de execuţie folosite.82
3.3. Descrierea metodei de calculatie a costurilor utilizata.85
3.3.1. Stabilirea tarifului pentru costul standard.87
3.3.2. Stabilirea tarifului în cazul costurilor ideal reale.89
3.4. Evaluarea familiei de produse – colivii de rulmenţi.95
Concluzii. . .97
Anexe. . . .100
Desenul coliviei obţinute prin operaţia de frezare.100
Desenul coliviei obţinute prin operaţia de broşare.101
Fluxul tehnologic al coliviei de rulmenţi obţinută prin operaţia de frezare.102
Fluxul tehnologic al coliviei de rulmenţi obţinută prin operaţia de broşare.103
Bibliografie. . .104

Extras din proiect

Introducere

În mediul de astăzi – un mediu caracterizat de pieţele globale, progresele tehnologice rapide, orientarea consecventa către clienţi şi concurenţa bazată pe informaţie – intreprinderile au nevoie pentru a supravieţui şi prospera de specialişti care să posede o viziune globală asupra procesului de producţie inginerească, economică şi managerială.

Pornind de la această necesitate firească de satisfacere a pieţei de specialişti cu pregatire interdisciplinară în domeniul ingineriei şi al afacerilor, a luat nastere şi în învăţământul românesc specializarea inginerie economică, specializare care a aliniat învăţământul românesc la cel european şi mondial, existând deja inginerie economică în Austria, Germania, Franta sau Rusia, inginerie industrială în SUA sau inginerie managerială în Grecia.

Lucrarea de faţă îşi propune realizarea unei sinteze cu privire la legăturile care există între domeniul ingineriei şi cel al economiei prin întocmirea unui studiu comparativ privind procesul tehnologic de execuţie al unui produs etalon – colivia rulmentului, prin două fluxuri distincte, în vederea optimizării costurilor de producţie.

Lucrarea conţine două parţi: o parte teoretică, care realizează baza de cunoştinţe tehnice şi economice necesare, şi o aplicaţie practică, care, susţinută şi argumentată teoritic în lucrare, va viza aspecte concrete ale firmei, verificând o ipoteză formulată la începutul capitolului III – “Studiul de caz realizat la firma INA Schaeffler Braşov”.

Fondul de cunoştinţe circumscris în conţinutul lucrării va fi întocmit cu scopul determinării soluţiei optime, din punct de vedere al raportului calitate – preţ, pentru fabricarea coliviilor de rulmenţi radiali cu role cilindrice.

Lucrarea este susceptibilă de dezvoltări, putând constitui o bază de plecare pentru cercetări ulterioare privind detalierea unor aspecte legate de studiul coliviilor de rulmenţi, atât din punct de vedere al fluxurilor tehnologice, cât şi al metodelor de calculaţie a costurilor, sau prin abordarea altora noi.

CAPITOLUL I

COLIVIILE RULMENŢILOR-PROIECTARE ŞI TEHNOLOGIE

1.1. Scurt istoric

Deplasarea pe roţi sau role, una dintre marile invenţii ale omului, cunoscută din timpuri îndepărtate, s-a impus prin eficienţă în comparaţie cu deplasarea prin alunecare. Aplicaţiile roţii sunt numeroase încă din antichititate. Se ştie astfel că egiptenii cunoşteau deplasarea greutăţilor pe role şi că romanii au reuşit să deplaseze, pe uscat, corăbii, în acelaşi mod.

După numeroase încercări de materializare în construcţii mecanice a rezemării arborilor şi osiilor pe role sau bile în rostogolire (brevet englez din 1794; brevet francez pentru rezemare axială din 1802; brevet german din 1877 pentru osii de vagoane; brevet american din 1878 pentru axele roţilor de bicicletă), către sfârşitul secolului al XIX-lea apar realizări mult apropiate ca formă şi funcţionalitate de rulmenţii de astăzi, concomitent cu dezvoltarea producţiei de serie bazată în primul rând pe maşinile de prelucrat bile (F. Fischer, 1895).

Se menţionează astfel, în 1898, rulmentul radial cu bile, în 1899, rulmentul radial-axial cu role conice, rulmentul radial cu role cilindrice în 1905, rulmentul radial oscilant cu bile în 1907, inventat de inginerul suedez Sven Wingquist şi rulmentul radial oscilant cu role butoi în 1920.

Formele iniţiale au fost perfecţionate în timp, încadrate în tipizări dimensionale cu valabilitate largă şi executate la niveluri de precizie din ce în ce mai ridicate.

Importanţa economică a construcţiei şi utilizării raţionale a rulmenţilor a determinat şi preocupări de analiză şi fundamentare teoretică. Hotărâtoare pe acest plan au fost lucrările lui H. Hertz (1881) privitoare la tensiunile şi deformaţiile din contactul elastic. Ulterior, în 1901, R. Streibeck particularizează pentru rulmenţi relaţii de calcul pentru portanţă.

Perfecţionările tehnologice au permis investigaţii de amploare, între anii 1920-1950, când se pun bazele calculului modern de capacitate portantă (G. Lundberg şi A. Palmgren) şi se fundamentează ştiinţific dezvoltările ulterioare: creşteri cantitative considerabile, dar mai ales creşteri de calitate, de durabilitate şi de precizie.

O încercare de a contura tendinţe de actualitate evidenţiază următoarele:

- noi materiale şi tehnologii de obţinere, tratament şi prelucrare; creşterea mobilităţii tehnologice, cu reducerea consumurilor tehnologice de materiale şi maşini de înaltă performanţă; creşterea condiţiilor impuse de precizie, finisare, prezentare;

- optimizarea dimensională şi de formă a construcţiilor standard prin utilizarea unor metode perfecţionate de analiză, calcul şi încercare;

- diversificarea constructivă: rulmenţi integraţi în subansamble, rulmenţi cu dimensiuni mari sau foarte mici, rulmenţi protejaţi etc., cu proiectare specifică;

- diversificarea în aplicaţii (temperaturi înalte, ungere săracă sau în vid etc.), cu implicaţii pentru materiale şi tipodimensiuni.

În abordarea acestor problematici deosebit de vaste, cercetările ca şi soluţiile merg de la cercetări teoretice şi experimentale fundamentale până la perfecţionări constructive pe baze experimentale şi tehnologice. Pornind de la aceste premise, nu trebuie uitat faptul că, revoluţia ştiinţifică şi tehnică, o caracteristică fundamentală a epocii actuale, obligă la mobilitate în circulaţia ideilor ştiinţifice şi tehnice, la maximă receptivitate faţă de nou, la dezvoltări preliminare şi inovaţii legate de produse în sensul determinării cerinţelor şi soluţiilor de mâine.