Studiul Privind Activitatea de Aprovizionare Tehnico-Materiala la SC Flanco SRL

INTRODUCERE

Asigurarea resurselor materiale reprezintă acea latură a marketingului prin care se realizează fluxuri de resurse materiale de la producători la consumatori pe baza cercetării pieţei, în vederea satisfacerii nevoilor tehnice şi economice ale participanţilor la fluxurile de resurse materiale.

În prezenta lucrare, în capitolul 1, voi trata aprovizionarea ca şi componentă a activităţii comerciale cu rolul şi obiectivele sale, politica de aprovizionare condiţionată în mod hotărâtor de regularitatea ieşirilor de produse, prezentarea succintă a etapelor procesului de aprovizionare : decizia de cumpărare, procesul administrativ al cumpărării şi recepţia. Procesul de aprovizionare include atât cumpărarea resurselor materiale cât şi gestiunea stocurilor.

În capitolul 2 voi prezenta S.C. Flanco.RO. istoricul societatii,domeniul de activitate,clienti si furnizorii.Posibilităţi de îmbunătăţire a activităţii cu istoricul ei, clienţi şi furnizori. Acest capitol cuprinde şi organizarea societăţii (conducere, organigramă, structura personalului, atribuţii), sistemul de management al calităţii cu viziunea., politica referitoare la calitate, dar şi obiectivele strategice în domeniul calităţii.

În capitolul 3 al lucrării voi prezenta procesul de aprovizionare la S.C. Flanco.RO.Dotarea depozitului,Amenajarea interioara a depozitului, Tehnologia de sortareDescrierea procesului de aprovizionare şi depozitare a materialelor aprovizionate. Modalităţi de verificare a produsului aprovizionat

Posibilităţi de îmbunătăţire a activităţii conţinând selectarea furnizorilor şi evaluarea furnizorilor, recepţia şi depozitarea materialelor aprovizionate. Tot aici sunt prezentate succint materiile prime şi materialele aprovizionate, utilizate în procesul de producţie şi câteva măsuri de îmbunătăţire a activităţii desfăşurate în prezent.

CAPITOLUL I

1.APROVIZIONAREA ŞI STOCAREA MĂRFURILOR,

MATERIILOR PRIME ŞI MATERIALELOR

Întreprinderea, ca termen, provine din limba franceză, entreprise, este definită ca o organizaţie ce asigură existenţa şi dezvoltarea prin folosirea şi comercializarea unor produse cu scopul de a obţine profit. Întreprinderea, componenta fundamentală a economiei, presupune existenţa a patru elemente: materie primă, utilaje, muncă şi clienţi şi reprezintă veriga de baza cu cele trei funcţiuni: producţia, vânzarea şi gestiunea. Vânzarea produselor reprezintă activitatea prin care se asigură valorificarea rezultatelor producţiei, ea reprezentând un moment al activităţii de desfacere care finalizează toate acţiunile întreprinderii producătoare şi ale agentului său de vânzări, pentru ca produsul fabricat să fie solicitat şi acceptat de beneficiari.

Prin vânzare se realizează scopul celui care produce şi/sau vinde, anume acela de a-şi recupera cheltuielile de fabricaţie şi pregătire a produsului pentru desfacere, obţinând şi un anume profit. Gestiunea se manifestă ca o artă de a trăi în realitatea cotidiană a proceselor economice. Gestiunea caută să dirijeze organismele într-o manieră optimă astfel încât neajunsurile să fie cât mai mici posibile. Ea propune o cunoaştere orientată spre acţiune, evidenţiind aspectele caracteristice procesului de viaţă.

1.1. Întreprinderea şi mediul ambiant. Relaţiile întreprinderii cu mediul extern

Întreprinderea îşi organizează şi desfăşoară activitatea sub impactul condiţiilor mediului ambiant, ceea ce înseamnă un ansamblu de factori eterogeni de natură economică, socială, politică, ştiinţifico-tehnică, juridică geografică şi demografică ce acţionează pe plan naţional şi internaţional asupra întreprinderii. Componentele mediului ambiant al întreprinderii sunt: micromediul, mezomediul şi macromediul.