Studiul prospectiv privind evoluția nivelului productivității muncii la S.C. Banatim S.A. Timișoara

1.1. Productivitatea muncii-definire şi tipologie

Productivitatea muncii reprezintă eficienţa, rodnicia, cu care este utilizat factorul de producţie muncă. Productivitatea muncii poate fi interpretată ca o forţă productivă a muncii.

Productivitatea muncii se determină ca productivitate medie a muncii şi ca productivitate marginală a muncii.

Productivitatea muncii se calculează fie prin raportarea producţiei la munca cheltuită pentru obţinerea acesteia , fie prin raportarea cheltuielilor de muncă la producţia obţinută. În ambele situaţii, se ia în considerare şi calitatea bunurilor economice. În primul caz productivitatea medie a muncii reflectă numărul de unităţi de bunuri ce revine la o unitate de muncă(pe om-zi, om - oră, salariat, etc.)în cel de-al doilea caz, ea reflectă consumul de muncă ce revine la o uniate de bun economic. Formulele de calcul sunt:

WL=

WL=

Creşterea productivităţii muncii reprezintă procesul prin care acel volum de muncă se concretizează într-o masă mai mare de bunuri. Productivitatea muncii, la fel ca şi celelalte , este determinată de o serie de factori:

- naturali ( climă, fertilitatea solului )

- tehnici ( dezvoltarea ştiinţei, tehnicii şi tehnologiei )

- economici ( nivelul de organizare a producţiei şi a muncii, calificarea salariaţilor, cointeresarea materială )

- sociali ( condiţii de muncă şi de viaţă, responsabilitate, justiţie, etc. )

- psihologici ( motivaţia în muncă I satisfacţia pe care le-o oferă aceasta, climatul relaţiilor de muncă, al vieţii de familie, etc. )

- structurali ( structura de produse, structura economiei naţionale ).

Dinamica productivităţii muncii se evidenţiază prin indicele productivităţii muncii, ca raport procentual între productivitatea muncii din perioada curentă şi productivitatea muncii di perioada de bază Ţinând seama de rolul activ al factorului muncă, în ansamblul factorilor de producţie, productivitatea muncii ocupă un loc deosebit, creşterea ei fiind semnalul real şi clar al prosperităţii generale.

Productivitatea marginală a muncii reprezintă suplimentul de producţie (ΔQ) obţinut ca urmare a utilizării unei cantităţi suplimentare de muncă (ΔL), în condiţiile în care ceilalţi factori sunt presupuşi constanţi. Se calculează prin formulele:

Wmg= , respectiv , derivata funcţiei de producţie în raport cu factorul muncă. Grafic , productivitate medie a muncii şi productivitatea marginală a muncii se prezintă astfel:

Se poate observa că: cele două curbe reliefează creşterea , atingerea unui punct maxim şi apoi descreşterea celor două forme de productivitate. Curba productivităţii marginale a muncii intersectează curba productivităţii medii a muncii în punctul său de maxim; curba productivităţii marginale a muncii este deasupra curbei productivităţii medii a muncii când aceasta din urmă este crescătoare; curba productivităţii marginale a muncii se afla sub curba productivităţii medii a muncii când aceasta din urmă este descrescătoare.

1.2. Productivitatea muncii-măsurare şi mod de calcul

Productivitatea muncii, privită atât în accepţia ei individuală, cât şi socială, pe planul cel mai general, reflectă un anumit raport obiectiv, nemijlocit între resursele tehnice, materiale, umane, ştiinţifice, şi chiar sistemul relaţiilor de a produce şi de muncă la nivel micro şi macroeconomic. Analizată la nivel macroeconomic, productivitatea muncii reflectă eficienţa medie cu care este utilizată munca vie pe întregul sistem economic, naţional în ansamblul legăturilor sale de interdependenţă şi intercondiţionare cu preponderenţă în domeniul producţiei materiale. Analizând conceptul de ansamblu al productivităţii muncii la nivel macroeconomic, profesorul Emilian Dobrescu se referă la aceasta ca la efortul total necesar în economie pentru obţinerea unei cantităţi de produs sau la raportul total necesar în economie pentru obţinerea unei unităţi de produs sau la raportul dintre venitul naţional şi munca productivă totală depusă pentru obţinerea lui. Este o exprimare grăitoare asupra conţinutului, funcţiunilor şi a semnificaţiilor acestui indicator.

Pe de altă parte, productivitatea muncii individuale, exprimă aportul direct al fiecărui membru al personalului muncitor , comensurat în cheltuieli de muncă necesare la nivel macroeconomic, pentru obţinerea unei unităţi de produs, lucrare, serviciu, în condiţii tehnice, tehnologie, de pregătire profesională, de organizare şi conducere determinate. În acest caz, consumul de muncă necesar şi cheltuielile aferente reprezintă o valoare dependentă de nivelul condiţiilor în care se realizează activitatea în perioada analizată (t) şi rezultatele ei:

W=f(nt, nth, npfm, nok)t

unde:

W - nivelul productivităţii muncii individuale determinat de consumul de muncă necesar pentru obţinerea unei unităţi de produs , lucrare serviciu(în unităţi de timp ) sau cheltuieli aferente acestui consum (în unităţi valorice);

nt - valoarea mulţimii factorilor care determină nivelul tehnic şi calitativ al unei unităţi produse;

nth - valoarea mulţimii factorilor care influenţează nivelul tehnologiei aplicate pentru realizarea activităţii care generează produsul, lucrarea sau serviciul realizat

npfm - valoarea mulţimii factorilor care determină gradul de pregătire a forţei de muncă ce deserveşte activitatea studiată;

nok - valoarea mulţimii factorilor care condiţionează cadrul organizatoric şi de conducere al unităţii în care se desfăşoară procesul realizat.

Dinamica rezultatului aşteptat sau realizat este, la rândul său, dependentă de schimbările (+/-) condiţiilor specifice desfăşurării activităţii, de unde rezultă +/-W, astfel încât:

+/-ΔW= f +/-(Δnt,Δnth, Δnpfm,Δnok)t

În acest context, productivitatea muncii individuale desfăşurate în cadrul social pentru economisirea muncii vii şi materializate

Faţă de accepţiunea generală acordată acestui indicator şi din dorinţa de a releva toate semnificaţiile sale posibile, sunt numeroase preocupările în sensul definirii şi măsurării productivităţii muncii. Astfel tratată în legătură nemijlocită cu nivelul capacităţii şi aportului factorului uman în activitatea desfăşurată, productivitatea muncii reflectă << măsura aptitudinilor omului de a aduce servicii>>.