Supravegherea Bancară în UE

1. Supravegherea bancară. Concept și rol

1.1. Noţiunea de supraveghere

“Noţiunea de supraveghere este definită ca acţiunea de a supraveghea (definită în Dicţionar drept ”a observa, a păzi cu grijă, cu atenţie, cu autoritate; a avea sub control” ) şi rezultatul ei.” Mai mult de atât în continuarea definirii noţiunii de supraveghere se înscrie cuvântul “control”.

Noţiunea de supraveghere poate fi definită drept control. Supravegherea este o varietate a controlului, fiind desfasurată în anumite condiţii stabilite de reglementarea în materie, fiind specifică unei anumite activităţi care face obiectul acesteia.

Pe scurt, supravegherea prudenţiala reprezintă o modalitate specifică utilizată în domeniul bancar pentru verificarea indicatorilor de prudenţialitate ai instituţiilor de credit.

“Principalii indicatori urmărişi sunt:

• Solvabilitate. Solvabilitatea ridicată arată că băncile nu sunt dispuse să-şi assume nici un risc, ceea ce generează reducerea profitabilităţii şi pe termen lung probleme de lichiditate.

• Lichiditatea imediată este gradul de acoperire cu active lichide a surselor atrase şi împrumutate şi trebuie să aibă un nivel minim de 35% pentru evitarea situaţiilor de criză.

• Raportul dintre credite şi surse atrase şi împrumutate. Dacă acest indicator este mai mare de 50%, se trece la analiya structurii creditelor acordate de bancă, cu excepţia cazului în care creditele existente sunt colaterizate cu depozite bancare, scrisori de garanţie, avaluri etc.

• Rata generală de risc este raportul dintre acrivele ponderate funcţie de risc şi activele la valoarea lor nominală, valoarea maximă admisă fiind de 40%.

• Rata capitalului propriu reprezintă raportul dintre capitalul propriu şi total active şi arată cât din active este finanţat de fonduri proprii, valoarea minimă admisă pentru acest indicator fiind de 5%.

• Ponderea creditelor restante şi îndoielnice în total credite şi Ponderea creantelor restante si îndoielnice în total active, respective în capitalurile proprii sunt indicatori influenţati şi de reglementările legale privind încadrarea creditelor in categoria restante sau îndoielnice, funcţie de criterii precum şi serviciul datoriei sau situaţia financiară clienţilor debitori “

Supravegherea bancară este activitatea pe care o desfaşoară autoritatea de supraveghere bancară asupra insituţiilor componente ale sistemului bancar care constă în urmărirea modului în care aceasta respectă reglementările prin care sunt prezentate cerinţele prudenţiale care să asigure atât aplicarea unei politici şi practici bancare prudente în interesul băncii şi în interesul clienţilor, cât şi credibilitatea şi viabilitatea întregului sistem.

1.2. Obiectivele principale ale reglementării și supravegherii bancare

Reglementarea și supravegherea bancară, după părerea celor mai mulți autori, reprezintă o soluție pentru a oferi băncilor și economie naționale siguranța și stabilitate. Motivația reglementării bancare de către guvern are urmatoarele obiective principale:

 pentru a proteja siguranța economiilor populației;

 pentru a controla oferta de monedă și credit în măsură să înfăptuiască obiective economice generale (cum ar fi utilizarea înaltă a forței de munca și inflația scăzută);

 pentru a egala oportunități și imparțialitate în accesul public la credit și alte servicii bancare;

 pentru a promova încrederea publică în sistemul bancar, astfel încât fluxul economiilor să curgă fără întrerupere către investiții productive și plațile pentru bunuri și servicii să se deruleze rapid și eficient;

 pentru a ajuta sectoarele economie care au nevoi speciale de credit.

Sistemul de reglementare nu acționează numai sub aspect legislativ, pentru a asigura sistemului bancar și economiei securitate și stabilitate, în sensul de a stabili norme utile îndeplinirii jaloanelor de mai sus. O latură semnificativă a reglementărilor în acțiune este activitatea organelor de supraveghere bancară menite să asigure aplicarea reglementărilor în cele mai bune condiții și deci să controleze și să monitorizeze activitatea care poate fi decisivă în îndeplinirea obiectivelor propuse.

În fiecare stat s-au organizat sisteme de supraveghere bancară tutelate de autoritatea monetară, Banca Centrală a fiecarui stat, care au dezvoltat norme specifice de derulare a activității de suraveghere bancară cu rezonanțe deosebite în stabilitatea economică a fiecarei țări.