Sustenabilitatea sistemelor industriale - Studiu de caz OMV Petrom SA

I. Conceptul dezvoltării durabile

În anul 1987, W.C.E.D. (World Commision on Environment and Develop-ment), condusă de Gro Harlem Brundtland, publică raportul „Viitorul nostru comun”, care lansează conceptul de „dezvoltare durabilă”.

Etimologia cuvântului „durabil” (de susținere), vine din limba latină, unde „sustineo-ere” însemna „a stăvili, a reține sau a sprijini de jos”.

Dezvoltarea durabilă, este o strategie prin care comunitățile caută căi de dezvoltare economică, benefice pentru mediul înconjurător sau care să aducă beneficii calității vieții.

Dezvoltarea durabilă, presupune găsirea de soluții optime, privind dimensionarea economică în toate domeniile, descoperirea și aplicarea tehnologiilor nepoluante, dezvoltarea unei agriculturi ecologice și protejarea mediului.

Rolul important, revine agenților econo-mici, care trebuie să-și orienteze atenția spre tehnologiile mai puțin poluante, care generează mai puține deșeuri, cu consumuri materiale și energetice reduse, cu un impact cât mai redus asupra mediului și care prezintă riscuri ecologice reduse.

În contextul factorilor ecologici, principa- lele scopuri ale dezvoltării durabile, sunt:

- lichidarea crizei ecologice;

- păstrarea patrimoniului natural

- sporirea eficienței economice și sociale în folosirea resurselor naturale;

- ridicarea nivelului de trai al populației.

În pofida faptului că, problemele privind protecția mediului au rădăcini mai vechi, abia în anul 1970, Comisia Europeană a abordat pentru prima oară într-un comunicat oficial, adresat Consiliului Europei, necesitatea elaborării unui program comunitar în materie de mediu.

De atunci și până în prezent, atât în cadrul C.E.E. (Comunitatea Economică Europeană), căt și ulterior în cadrul U.E., au fost elaborate șase programe de acțiune în materie de mediu (în anii 1973, 1977, 1983, 1987, 1992 și 2001).

Primele patru programe de acțiune, prevedeau o abordare verticală și sectorială a problemelor ecologice.

Al cincilea program, „Spre o dezvoltare durabilă”, prevedea o nouă strategie comunitară în domeniul mediului și acțiunile de întreprins în vederea dezvoltării durabile.

Cel de-al șaselea program, „Mediu 2010: Viitorul nostru, alegerea noastră”, are patru domenii de acțiune: prevenirea schimbărilor climatice, protejarea naturii și biodiversității, tratarea problemelor de mediu și sănătate, gestionarea deșeurilor și resurselor naturale.

Aceste strategii, se bazează pe principiul prin care efectele economice, sociale și asupra mediului ale politicilor economice, trebuie examinate într-o manieră coordonată și luate în considerare în procesul de adoptare a deciziilor.

Consiliul Europei, a identificat un număr de obiective și măsuri în cele patru domenii prioritare ale viitoarelor politici de dezvoltare a Uniunii:

- combaterea modificării climei;

- asigurarea dezvoltării durabile;

- sănătatea publică și

- administrarea mai responsabilă a resurselor naturale.

Măsurile concrete ce trebuie luate în următorii ani, pentru protejarea mediului în interesul dezvoltării durabile, se referă la:

- regândirea transporturilor produselor petroliere;

- dezvoltarea de noi combustibili și tehnologii pentru vehicule;

- elaborarea unui sistem de sancțiuni, inclusiv penale, pentru infracțiunile de poluare maritimă;

- adoptarea programului „Energie inteligen-tă pentru Europa”;

- aplicarea și respectarea protocoalelor și convențiilor referitoare la mediu.

Principiile generale, care au stat la baza elaborării strategiei de protecție a mediului în România, sunt:

- conservarea și îmbunătățirea condițiilor de sănătate a oamenilor;

- dezvoltarea durabilă;

- evitarea poluării prin măsuri preventive;

- principiul „Poluatorul plătește”;

- conservarea diversității biologice și reconstrucția ecologică a sistemelor deteriorate;

- stimularea activității de redresare a mediului.

II. Importanța întreprindrerii. Structura acționariatului. Organigrama companiei

Întreprinderea (din francezul entrepren-dre - a întreprinde), conform definiției din Dicționarul Explicativ al Limbii Române, este o unitate economică de producție, de prestații de servicii sau de comerț.

Conform legislației din România, după mărime (estimată după numărul de personal, cifra de afaceri, capitalul social), există patru categorii de întreprinderi: micro, mici, mijlocii (medii), mari.

Dezvoltarea unor întreprinderi sustenabi-le, este o problemă actuală a managerilor. Această problemă, rezidă din faptul că, aceștia nu țin cont de dimensiunile compa-niilor pe care le conduc.

Conform art.2 din Legea 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, prin întreprindere se înțelege orice formă de organizare a unei activități economice, autonomă patrimonial și autorizată potrivit legilor în vigoare să facă acte și fapte de comerț, în scopul obținerii de profit, în condiții de concurență, respectiv: societăți comerciale, societăți cooperative, persoane fizice care desfășoară activități economice în mod independent și asociații familiale autorizate potrivit dispozițiilor legale în vigoare.