Tablou macroeconomic al României - anii 1990-2010

INTRODUCERE

Activitatile economice ce se desfasoara in cadrul unei economii nationale se concretizeaza intr-o gama variata de bunuri si servicii. Evaluarea acestora sub aspect fizic sau valoric se realizeaza cu ajutorul indicatorilor economici.

Indicatorul economic constituie expresia numerica a laturii cantitative a fenomenelor si proceselor economice in anumite conditii de spatiu si timp. El permite evidentierea acestor fenomene si procese sub aspect cantitativ, structural si calitativ,ca si interdependentele dintre anumite subsisteme ale economiei nationale.

In functie de nivelul pentru care se calculeaza acesti indicatori, pot exista indicatori micro si macroeconomici; daca primii masoara rezultatele la nivelul agentului economic individual, ultimii exprima performanta la nivelul ansamblului economiei nationale. Punctul de plecare in determinarea indicatorilor macroeconomici il reprezinta cei microeconomici.

Principalii indicatori macroeconomici sunt:produsul global, produsul intern, produsul national, venitul national, venitul personal, venitul personal disponibil al populatiei.

Cunoasterea acestor indicatori, nu numai prin aura lor teoretica, notionala, ci prin unduirea vietii economice este deosebit de benefica. Aceste marimi sunt totodata si marimi sintetice, care, masurand rezultatele integrale ale activitatii economice, ne formeaza o imagine de ansamblu privind locul pe care il ocupa economia la un moment dat.

1. TEMA PROIECTULUI:

Ca instrumente ale macroeconomiei, indicatorii servesc la realizarea unei viziuni de ansamblu asupra economiei fara a intra in prea multe detalii legate de produse sau sectoare specifice.

In proiectul “Analiza indicatorilor macroeconomici din Romania” ne-am propus in mod esential, analiza dinamicii Produsului Intern Brut, din perioada postcomunista, evidentierea schimbarii ratei inflatiei, precum si cea a ratei somajului.

Analiza are in vedere evidentierea a patru perioade esentiale in proiectarea fenomenelor ce au avut loc pana in prezent si anume :

Perioada 1990-1995

Perioada 1995-2000

Perioada 2000-2008

Perioada 2009- prezent

Cu privire la perioada 1990- 2009 ne putem pune urmatoarele intrebari:

1.Care a fost perioada de tranzitie?

2.Ce presupune conceptul de “catching-up”?

3.Cand a inceput cersterea economica propriu-zisa?

4. Care au fost cauzele crizei economice?

1. Intr-o prima faza a tranzitiei, desfasurata pe un interval de 1 pana la 5 ani,scopul politic este transformarea , iar cel economic, stabilizarea.

Romania, desi a optat pentru prudenta in schimbare, nu a reusit sa satisfaca scopul economic in perioada 1990-1995.

Intr-o a doua faza , presupusa sa aiba loc pe un interval de 3 pana la 10 ani, scopul economic era sa se valorifice stabilizarea pentru a se desfasura transformarea mecanismului economiei.

In faza a treia, si ultima, a tranzitiei postcomuniste, prevazuta sa se desfasoare pe un interval de 5 pana la 15 ani, scopul economic il reprezinta avantul sustinut al dezvoltarii.

2. Procesul de catching-up: de la contractie la crestere economica.

Greselile in fundamentarea optiunilor de politica economica au condus la un progres economic lent al Romaniei. Totusi, o data cu implementarea reformelor structurale si a constructiei institutionale, economia romaneasca postcomunista a inceput sustinetrea unei cresteri de recuperare; se dorea prinderea din urma a tarilor bogate.

3. Practic, dupa anul 2000, in Romania a aparut fenomenul de crestere economica, aceasta ajungand in anul 2008 la 8.2%.

4. Cresterea economica se dovedeste a fi de natura nesanatoasa. In acesti ani (2000-2008) s-a inregistrat o crestere bazata pe consum, finantat pe datorie. Consumul privat a fost excesiv, toate masurile macroeconomice au fost pro-ciclice, stimuland consumul.