Țările slab dezvoltate

Subdezvoltarea a fost şi este cunoscută ca etapă a evoluţiei multor economii naţionale. Subdezvoltarea se înfăţişează azi ca o realitate dramatică, extinsă în multe zone ale lumii. Datorită efectelor pe care le provoacă, ea a devenit una din problemele dominante ale lumii. În momentul actual, subdezvoltarea are o deschidere planetară, prin faptul că marea majoritate a populaţiei globului trăieşte în acest perimetru. Ţările în dezvoltare sunt un mozaic uriaş. Alături de ţări foarte sărace se întâlnesc ţări mult mai bogate, care „râvnesc” la statutul de ţară dezvoltată. Deşi specialiştii nu sunt unanimi în a preciza care este, concret, componenţa acestui grup de ţări, ele sunt cele mai

numeroase din punct de vedere al populaţiei (77% din populaţia

globului), dar contribuie doar cu 15% din venitul mondial.

Cauzele subdezvoltării economice

Cauzele interne: resursele naturale şi umane, factorii economici şi politici.

Resursele umane au fost şi rămân unul din factorii cei mai abundenţi ai acestei ţări.

Factorii economici: structura diversificată a economiei, la dimensiunea redusă a economiei şi investiţii  interne, la eficienţa scăzută a  acumulării,  la  dimensiunile insuficiente ale pieţei interne, la posibilităţile proprii, de  finanţare a creşterii, insuficienţa sau absenţa mediului economic necesar.

Dezvoltarea  a  fost  grav  afectată de  natura  unor  regimuri  politice dictatoriale, programele de dezvoltare au avut efecte dezechilibrante.

Cauzele externe: se referă la o multitudine de condiţii, factori, mecanisme economice care au obstrucţionat dezvoltarea acestor ţări pe măsura posibilităţii: asuprirea colonială, deposedarea de bogăţiile naturale, războaie de cotropire, practicarea de schimburi inechitabile pe piaţa mondială, politici financiar - monetare defavorabile pentru ţările slab dezvoltate şi în curs de dezvoltare.

Factorii critici ai dezvoltării

Cea mai importantă şi mai complexă dimensiune a fenomenului de subdezvoltare, rămâne caracteristica de bază, care le uneşte şi determină abordarea lor unitară: sărăcia.

Printre nerealizările în domeniul dezvoltării umane şi combaterii sărăciei putem aminti:

Între 1990 – 1997 numărul celor infectaţi cu HIV a crescut de mai mult de două ori, de la mai puţin de 15 milioane de oameni, la peste 33 de milioane. În jur de 1,5 miliarde de oameni nu au o speranţă de viaţă mai mare de 60 de ani, peste 880 milioane au un acces limitat la serviciile de sănătate şi 2,6 miliarde la servicii de igienă.

În 1997 mai mult de 850 milioane adulţi erau analfabeţi. În ţările industriale peste 100 milioane erau analfabeţi funcţionali (deşi au urmat o şcoală, nu au capacitatea să se descurce la scris şi la citit). Mai mult de 260 de milioane de copii nu urmează cursuri primare sau secundare.

Aproximativ 1,3 miliarde de oameni trăiesc cu mai puţin de un dolar pe zi şi aproape un miliard nu îşi poate asigura necesarul pentru satisfacerea nevoilor de bază. Ponderea venitului global al celei mai bogate cincimi a populaţiei este de 74 de ori mai mare decât a celei mai sărace cincimi.

În jur de 340 milioane de femei nu au o speranţă de viaţă mai mare de 40 de ani. Între 25% şi 50% din numărul total de femei suferă de abuzuri fizice din partea partenerului.

Ţările cu cea mai mică speranţă de viaţă

Sierra Leone

Capitală: Freetown

Limba oficială: Engleza

Sistem politic: Democraţie

Independenţă: 27 aprilie, 1961

Suprafaţă:  Total 71.740 km² , Apa 1%

Populaţie:  5.525.000 loc.

Densitate: 77,01 loc/km²

Monedă: Leone  

Economia bazată pe jaf şi ignoranţa guvernelor militare au provocat o criză adâncă în Sierra Leone. Ţara, cândva bogată datorită exportului de arbori cu lemn preţios şi de resurse naturale, este în prezent unul dintre cele mai sărace state ale Africii. Cândva, terenurile statului Sierra Leone erau acoperite de o junglă deasă, din care nu lipseau arborii tropicali cu lemn preţios. Defrişarea excesivă a făcut ca în prezent jungla să fi dipărut aproape în întregime. Animalele pe care aceasta le adăpostea au cunoscut o soartă similară. Agricultura se concentrează pe asigurarea nevoilor ţării, dar numeroase produse alimentare, precum şi utilaje şi obiecte de consum trebuie importante.