Taxele Vamale

Totalitatea impozitelor si taxelor provenite de la persoane fizice si persoanele juridice care alimenteaza bugetele publice, formeaza sistemul fiscal (fiscalitate). Întrucât impozitele si taxele sunt instituite prin legi sau alte acte normative, care consfintesc dreptul de creanta fiscala a statului asupra contribuabililor, aceste reglementari legislative de natura fiscala sunt considerate ca facând parte din sistemul fiscal.

Politica fiscala, considerata parte integranta a politicii economice a statului, cuprinde ansamblul reglementarilor privind stabilirea si perceperea impozitelor si taxelor, caracterizând optiunile statului in materie de impozite si taxe.

Dimensionarea, asezarea si perceperea impozitelor se pot realiza prin utilizarea si punerea in functiune a unui mecanism fiscal, a unor metode, tehnici si instrumente fiscale, prin aplicarea carora sa fie satisfacute anumite cerinte sau principii pe care sa le îndeplineasca sistemul fiscal pentru a fi considerat rational.

Aplicarea legilor fiscale, asigurarea bunei functionalitati a mecanismului fiscal si, deci, realizarea creantelor fiscale impun existenta, organizarea si activitatea unor organe specializate ale statului, a unui aparat fiscal. Prin urmare, sistemul fiscal cu toate implicatiile si functionalitatile sale, nu poate fi pus in miscare fara existenta aparatului fiscal, motiv pentru care acest aparat, in mod obiectiv, nu poate lipsi dintre componentele sistemului fiscal.

Sistemul fiscal raspunde anumitor cerinte si principii si se caracterizeaza prin anumite trasaturi si functii.

Principiile de baza ale sistemului fiscal

In doctrina fiscala sunt formulate mai multe principii care stau la baza unui sistem fiscal, atribuindu-le denumiri diferite, desi trasaturile specifice sunt asemanatoare.

Economistul de renume mondial, laureat al premiului Nobel, omul de stiinta Maurice Allais, prezinta gruparea principiilor sistemului fiscal, astfel:

- individualitatea: conform caruia in cadrul unei societati democratice omul si nu statul constituie obiectivul final, si deci fiscalitatea constituie mijlocul de asigurare pentru deplina dezvoltare a personalitatii fiecarei cetateni, corespunzator aspiratiilor sale;

- nediscriminarea: impozitul este stabilit potrivit unor reguli unitare pentru toti, fara discriminari. Este contrar principiului nediscriminarii ca impozitele sa fie percepute doar de la întreprinderile profitabile, ale caror beneficii sunt in concordanta cu serviciile efectuate, iar întreprinderile care înregistreaza pierderi, datorita unei proaste administrari, sa fie exceptate total sau partial de la plata impozitelor ;

- impersonalitatea: conform acestui principiu stabilirea impozitului nu implica cercetari de tip inchizitorial asupra vietii persoanelor, tinând seama ca finalitatea vietii in societate este respectul persoanei umane;

- neutralitatea: impozitul nu contravine unei mai bune administrari in economie, el stimuleaza realizarea unei economii mai eficiente. Daca tinem cont de cerintele progresului economic, impozitul nu se aplica beneficiilor care