Taxele vamale și impactul lor asupra relațiilor economice internaționale

Cap I. Concepte privind taxele vamale și evoluția acestora

I.1.Definiția, clasificarea și funcțiile taxelor vamale în economia de piață

Taxele vamale sunt definite ca fiind taxe percepute de stat când mărfurile trec frontiera acestuia.De regulă, statul percepe taxe vamale numai la import. În tarifele vamale, fiecărei poziţii a nomenclatorului de mărfuri îi este asociată taxa vamală corespunzatoare.La stabilirea taxelor vamale, se iau în seama ca elemente de bază diferenţele între preţurile interne si cele externe.Nivelul taxei vamale depinde de nevoia de protecţie, taxa fiind cu atât mai ridicată cu cât condiţiile de producţie pe piaţa internă sunt mai defavorabile faţă de cele ale exportatorilor străini.

Taxele vamale au dobândit o importanţã deosebitã datoritã influenţei lor pozitive asupra economiei naţionale. Prin intermediul lor se pot stimula exporturile, schimburile economice şi tehnico-stiintifice între tãri. Tot taxele vamale au un rol activ în politica de asigurare a necesarului de materii prime şi materiale deficitare.

Taxele vamale fac parte din sistemul impozitelor indirecte. Nivelul taxelor vamale depinde de nevoia de protectie pe piata interna,cum am precizat şi mai sus. De asemenea, fixarea nivelului taxelor vamale depinde şi de diferenţele existente între costul şi preţul mărfurilor pe piaţa internă şi piaţa externă. Datorită faptului că taxele vamale sunt achitate bugetului public de importator şi că acesta le transferă asupra preţului de vânzare al mărfurilor, cel care suportă în final este cumpărătorul.

Taxele vamale se pot clasifica după mai multe criterii, după cum urmează.

Luând în vedere scopul urmărit de stat , putem spune că taxele vamale pot fi fiscale,având ca singur obiectiv procurarea de venituri la bugetul de stat protecţioniste umărind crearea unei bariere pentru mărfurile străine, prin intermediul căreia se doreşte anihilarea concurenţei străine pe piaţa internă.

După obiectul impunerii, taxele vamale sunt împărţite în trei categorii: taxe vamale de import, taxe vamale de export şi de tranzit.

Cele de import se achită de importatori pentru produsele tranzacţionate şi se regăsesc în preţurile de desfacere pe piaţa internă. Ele sunt cel mai frecvent folosite şi au rolul de a alimenta bugetul statului cu venituri, de a limita importul, protejând astfel producătorii autohtoni.

Uneori, taxa vamală de import poate conduce la scumpirea mărfii importate în raport cu marfa indigenă, ea acţionând restrictiv pentru importator. În astfel de cazuri, pentru ca importul să continue, este necesar ca exportatorul să reducă nivelul preţului de export, astfel încât marfa sa să aibe o competitivitate egală cu cea a mărfii indigene. Reducerea poate duce la scăderea rentabilitatii exportului dacă în ţara exportatoare nivelul productivităţii muncii este mai scăzut sau costurile de producţie sunt mai ridicate decât in ţara importatoare.

Taxele vamale de export sunt percepute mărfurilor de pe piaţa internă, la exportul acestora. Se aplica,deobicei, la materii prime sau semifabricate. Sunt ţări ce obţin principalele resurse valutare din exportul de produse agricole sau ale industriei extractive si pentru care se folosesc taxele vamale de export ca mijloc de procurare a veniturilor bugetare. În mare parte, aceste taxe sunt utilizate ca mijloc de impiedicare a exportului de materii prime, în vederea adaptării lor în ţară şi apoi valorificarea lor ca produse finite.

Taxele vamale de tranzit se percep asupra mărfurilor ce se află în trecere pe teritoriul vamal al statului respectiv. Luând în considerare că statele obţin avantaje mai mari din transportul mărfurilor în transit,fără a plăti vamă, aceste taxe sunt rar intalnite.

Un alt criteriu de clasificare este cel care ţine cont de modul în care se desfăşoară taxarea, fiind întâlnite taxe vamale autonome, taxe vamale convenţionale , taxe vamale preferenţiale şi de retorsiune.

Taxele vamale autonome/ generale sunt impuse de state în manieră independentă. Acestea sunt încasate pentru importurile pe care o ţară le efectează din statele cu care nu a incheiat convenţii şi nu se aplică clauza naţiunii celei mai favorizate. Sunt taxele vamale cu nivelul cel mai ridicat.

Taxele vamale convenţionale sunt cele al căror nivel vamal a fost stabilit prin înţelegeri cu alte state, pe baza unor acorduri comerciale încheiate. Sunt mai reduse decât primele.

Taxele vamale preferenţiale aplicate la importurile din statele cu un regim comercial preferenţial, mai favorabil decât cel aplicat în cazul clauzei naţiunii celei mai favorizate. Se pot folosi în relaţiile dintre ţări cu niveluri diferte de dezvoltare şi pot fi reciproce ori care angajează numai una din părţile contractante (unilaterale).

Taxele vamale de retorsiune , aplicate ca răspuns la folosirea de către statele partenere a unor politici discriminatorii faţă de produsele exportate pe pieţele respective. Ele sunt reprezentate de taxele vamale antidumping ( au rolul de a neutraliza dumpingul practicat de unele ţări) şi de taxele vamale compensatorii (se intâlnesc în cazul produselor pentru a se acorda subvenţii în ţările din care provin).

Un ultim criteriu de clasificare ar fi modul de percepere a lor, ele fiind împărţite în : taxe vamale ad-valorem, taxe vamale specifice şi mixte.

Taxele vamale ad-valorem, stabilite prin prelevarea unui procent determinat asupra valorii mărfii ce face obiectul operaţiunii de comerţ exterior. Ele nu necesită un tarif vamal detaliat. Pentru că ele se percep pe baza facturii prezentate de importator, există tendinţa de declarare a unor preţuri cât mai mici, pentru că şi taxa vamală să fie cât mai mică.

Taxele vamale specifice presupun existenţa unui tarif vamal care să descrie detaliat mărfurile.