Tehnici de Stimulare a Creativității Salariaților

ARGUMENT

Competenţele şi creativitatea resurselor umane pot fi sintetizate cu ajutorul conceptului de capital uman al firmei. Omul este purtătorul propriului său capital uman şi, în acelaşi timp, investitor în capitalul uman. La rândul ei, firma este locul de formare a resurselor umane, de investiţie în capitalul uman, beneficiile investiţiei urmând a fi împărţite între firmă şi angajaţii săi. De aceea, abordarea firmei numai ca pe o structură patrimonială concepută raţional numai pentru a asigura prosperitatea financiară a proprietarilor, a devenit insuficientă în economia bazată pe cunoaştere. Rezultă că nici salariaţii nu mai pot fi trataţi ca simple mijloace sau anexe ale capitalului fizic şi financiar al firmei. Resursele umane se transformă, în prezent, în principalele active economice ale organizaţiilor de afaceri. Oamenii sunt depozitarii competenţelor, creativităţii, calificărilor, cunoaşterii şi know-how-ului. Inovaţiile sunt şi ele rodul activităţii mintale a angajaţilor şi a calităţii comunicării dintre ei. Vedem că resursele umane sunt realmente un activ pentru că generează rentabilitate

A evalua potenţialul uman (resursa umană) al unui colectiv de muncă, înseamnă, în primul rând, a cunoaşte cu mijloace ştiintifice pe fiecare om în parte, a-i aprecia obiectiv competenţa.

Desigur, problema nu este nouă, sisteme de apreciere a oamenilor au existat şi în trecut, dar, preocupările sistematice pe această linie sunt de dată relativ recentă.Exigenţele impuse de revoluţia ştiinţifică şi tehnică contemporană, mutaţiile masive la care este supusă lumea profesiunilor, accentuează tot mai mult ideea calitaţii factorului uman, a nivelurilor diferite de competenţă profesională, iar viaţa profesională nu se desfaşoară liniar, ci îşi are oscilaţiile ei. Aprecierea sau notarea valorii profesionale constituie o practică răspândită în multe ţări.

Reprezentând o combinaţie între cunoştinţele personalului, competenţele, spiritul de inovaţie şi capacităţile sale, capitalul uman defineşte ansamblul resurselor intangibile, deţinute de către angajaţii firmei. Aceste resurse vizează trei arii importante:

a. competenţele (experienţă, talente, capacităţi);

b. atitudini (motivaţii, valori, convingeri,opinii);

c. agilitatea intelectuală (capacitatea de a decide, de a rezolva probleme în situaţii complexe, de a întreprinde şi de a inova).

Dezvoltarea şi valorizarea resurselor umane reprezintă, de aceea, o responsabilitate de bază a managementului modern. Însă, spre deosebire de activele materiale, ele nu sunt incluse în contabilitate, căci nu se află în proprietatea firmei, iar evaluarea lor în termeni financiari presupune recurgerea la criterii subiective. Cu toate acestea, exprimarea financiară a potanţialului uman al firmei este un demers cât se poate de justificat, prin faptul că fără el nu este posibilă cunoaşterea valorii globale de piaţă a firmei şi a calităţii reale a performanţelor economico-financiare obţinute de aceasta. Oricum, orice încercare de evaluare a potenţialului uman este puternic influenţată de densitatea şi calitatea "ţesutului social" (relaţiile interumane) din firmă, cât şi modelele de management practicate în cadrul acesteia. Mai exact, o bună estimare a valorii indivizilor pentru organizaţia de afaceri nu poate fi realizată fără estimarea valorii organizaţiei pentru indivizi.

Am ales această tema tocmai pentru a evidenţia faptul că resursele umane sau capitalul intelectual şi relaţional, reprezintă ceva mai mult decât simple instrumente. Ele sunt o sursă importantă de avantaje competitive şi, de aceea, trebuie preţuite, păzite şi dezvoltate prin investiţii corespunzătoare. Asigurarea unui randament economic cât mai înalt al acestor active va determina succesul organizaţiilor.

Cap I. CREATIVITATEA ÎN AFACERI

I.1. Prezentare generală

Multă vreme imaginaţia a fost definită ca un proces de combinare a imaginaţiilor, ceea ce se potrivşte numai imaginaţiei artistice. Dar procesul creator în ştiinţă comportă mai multe sinteze în domeniul ideilor, al abstracţiunelor. De imaginaţie dă dovadă şi coregraful, ea putându-se observa chiar în comportamentul unor sportivi. Încât azi putem defini imaginaţia ca fiind acel proces psihic al cărui rezultat îl constituie obţinerea unor reacti, fenomene psihice noi pe plan cognitiv, afectiv sau motor.

Deci nu vorbim de imaginaţie doar în pictură sau poezie, ci şi în matamatici sau balet. Chiar şi în domeniul afectiv poeţii pot aduce un sunet nou. Originalitatea unui poet, nu constă numai în metaforele sale, ci şi în modul de a trăi diferite situaţii şi evenimente, iar marii generali au imaginat ingenioase planuri de luptă, cu care au caştigat victorii răsunătoare.