Tehnologia Informației Și Comunicarea

INTRODUCERE

Comunicarile, ca relatii economice internationale reprezinta raporturi ce se stabilesc între componentele unui sistem socio-cultural, si între acestea si componentele din infrastructura altor sisteme. Întregul sistem de management si, implicit, reteaua de retatii care ia nastere în cadrul acestuia, are ca support comunicarile interumane. Informatia este materia prima în procesul de management, care prin intermediul comunicarii foloseste la elaborarea deciziilor, acestea fiind principalele rezultate ale abordarii utilizate in management. Metodele, metodologiile si procedurile prin care organinizatia procura, integreaza si interpreteaza informatiile din intra si extraNet, fie interne si externe, necesare pentru luarea deciziilor, pentru planificare si control, creeaza sistemul communicational de management al firmei.

Calitatea deciziilor este influentata de calitatea informatiilor si modul lor de prelucrare, si prin acesta procesul dezvoltarii oricarei organizatii. În esenta, managementul consta în relatii interpersonale deoarece a conduce înseamna a comunica, a transmite idei si sentimente, a transmite decizii subordonatilor si a crea posibilitatea de raspuns, de intoarcere a informatiilor actualizate. Activitatea manageriala în sine reprezinta un process complex si continuu de comunicare, prin intermediul caruia se descopera reciproc atit managerul cit si personalul afectat procesului decizional. Comunicarea este esentiala, pentru ca elimina incertitudinea.

Economia electronica se distinge de economia generala clasica si în special de economia industriala asa cum au fost cunoscute pâna la aparitia Internet-ului, prin cinci caracteristici fundamentale:

- disparitia întreprinderilor integrate pe veriticala si implicit scaderea costurilor de interactiune si cooperare;

- scaderea rolului activelor tangibile si cresterea rolului activelor intangibile ;

- efectul de retea sau de crestere a ratei profitului;

- informatia perfecta sau scaderea rolului producatorului asupra canalelor de distributie;

- necesitatea si posibilitatea accelerarii construirii unei afaceri.

Evaluarea alternativelor (decizionale) în perioada predecizionala este o cautare sistematica, în cursul careia, alternativele sunt reinterpretate în asa fel încit ca sa produca o divergenta din ce in ce mai mare in activitate. Cu cât un atribut (ca sursa de date) da mai multa informatie, cu atât este mai necesar într-o atitudine decizionala.

Creatia decizionala se manifesta prin depasirea unor bariere produse de lipsa datelor sau de concluziile sugerate de analiza lor. Decidentul poate denatura realitatea, fie prin simularea propriilor actiuni decizionale, fie prin schimbarea sau deformarea datelor, în asa fel, încit sa verifice sau sa transmita ori sa identifice idei preconcepute care stau la baza actelor decizionale.

Decidentul stie ca trebuie sa patrunda în subteranele motivatiei, necesara fiind gasirea radacinilor diversitatii in variabilitatea atributelor. Se impune tot mai mult modul de gândire multiatribut. Atât consumatorul, cât si colectivitatile sunt fenomene singulare, sunt unicate, deoarece fiecare este un univers economic unic, nerepetabil, motivele constituirii lui actionând în grup si schimbându-se dupa dispozitie. Diversitatea este de multe ori descurajatoare, actiunile consumatorilor fiind conglomerate de functii uneori neidentificabile ale permanentelor si subtilelor interactiuni economice, sociale si de mediu.