Tehnologii Comerciale

Introducere

În ultimul deceniu, Internet-ul a evoluat într-o unealtă formidabilă având un impact major în toate aspectele vieţii. La fiecare jumătate de an apar schimbări aşa de importante încât este imposibil de prevăzut unde se va ajunge în următorii 10 ani.

Din momentul în care intervine Internet-ul cu marile avantaje pe care acesta le aduce (e-mail, comerţ electronic şi tranzacţii electronice, piaţa Internet, distribuţia de „conţinut”) prin cuprinderea în sfera informaţiei electronice a unui număr cât mai mare de cetăţeni se trece la societatea informaţională. Cunoaşterea este informaţie cu înţeles şi informaţia care acţionează. De aceea societatea cunoaşterii nu este posibilă decât grefată pe societatea informaţională şi nu poate fi separată de aceasta. În acelaşi timp, ea este mai mult decât societatea informaţională prin rolul major care revine informaţiei–cunoaştere în societate. Cel mai bun înţeles al Societăţii cunoaşterii este probabil acela de Societate informaţională şi a cunoaşterii. Denumirea de Societate a cunoaşterii (knowledge-society) este utilizată astăzi în întreaga lume. Această denumire este o prescurtare a termenului Societate bazată pe cunoaştere (knowledge-based society).

Romano Prodi, preşedintele Comisiei Europene, foloseşte uneori sintagma “knowledge-based economy”. Un termen tot mai utilizat în ultimul timp este acela de noua economie. Se ştie că în societatea informaţională se dezvoltă economia Internet. În societatea cunoaşterii se formează cu adevărat o nouă economie, care înglobează şi economia Internet. De aceea, economia nouă este economia societăţii informaţionale si a cunoaşterii.

Comerţul electronic, unul dintre cele mai importante aspecte ale Internet-ului, se derulează în contextul internaţionalizării continue a activităţilor economice sub incidenţa revoluţiei tehnologice contemporane si în special a noilor tehnologii din domeniul informaţiei şi telecomunicaţiilor. Modelele conceptuale pentru comerţul electronic diferă în funcţie de produsul care este vândut şi de entităţile care intervin în cadrul unei tranzacţii.

Modelele de afaceri folosite pentru vânzarea on-line de bunuri, precum informaţii sau acces la baze de date, diferă considerabil de cele folosite pentru vânzarea de bunuri fizice. Analizând aplicaţiile curente dezvoltate pe Internet, se identifică următoarele modele de afaceri în comerţul electronic: magazin electronic (e-shop), aprovizionarea electronică (e-procurement), magazin electronic universal (e-mall), piata unui terţ (3rd party marketplace), comunităţi virtuale (virtual communities), furnizor de servicii cu valoare adaugată pentru canalele de comerţ electronic (value chain service provider), platforme de colaborare, brokeraj de informaţii şi alte servicii. În strânsa corelaţie cu produsele de comerţ electronic ale marilor companii din domeniul informaticii, comunicaţiilor şi nu numai, s-au realizat (sau sunt în curs de realizare) platforme care să servească la implementarea cât mai rapidă, dar totuşi viabilă şi sigură, a comerţului electronic. Platformele se sprijină şi utilizează aceleaşi concepte teoretice generale surprinse de modelele conceptuale, dar oferă facilităţi diferite. Alegerea unei soluţii în acest scop este determinată în cea mai mare măsură de criteriile de performanţă şi cost şi de schema de profit pe care fiecare companie le aşteaptă de la soluţia de comerţ electronic. Adoptarea unei anumite soluţii nu impune alegerea integrală a tuturor elementelor necesare sistemului de comerţ electronic.

Comerţul electronic a devenit o parte integrantă din viaţa curentă a multor occidentali datorită comodităţii, eficienţei şi dezvoltării unor soluţii sigure de plată online. În România, mulţi dintre utilizatorii Internet au o oarecare reticenţă faţă de procesarea tranzacţiilor online. Dar, încet-încet lucrurile încep să se schimbe.

Există 7,5 milioane de carduri emise la nivelul României, aproape 5 milioane de conexiuni la Internet şi numai 500 de magazine virtuale… Din acest număr, puţin peste 100 de magazine acceptă plata online. Iar din acestea, maxim 75 o promovează în mod activ.

Din cele aproximativ cinci milioane de carduri preînrolate sub standardul 3D Secure – cât reprezintă portofoliile BCR, BRD, Raiffeisen şi Banca Ţiriac – numai 5.000 de carduri sunt active şi generează tranzacţii pe Internet. S-a făcut un studiu de piaţă, care a cuprins 414 magazine virtuale care au adresabilitate românilor (adică sunt pe domenii cu .ro sau în limba română). Ele au fost analizate, pe de o parte, din punct de vedere al website-ului în sine (aspect grafic, tehnologii, funcţionalităţi) şi, din punct de vedere al afacerii (mod de comandă, de livrare, facilităţi, modalitate de plată, companii implicate în proces).

Din acest punct de vedere, România probează că produsele care merg bine la nivel internaţional, sunt cele care merg bine şi pe plan naţional (excepţia serviciilor de ticketing şi rent-a-car). Primele poziţii sunt dominate de magazine care vând produse IT, cărţi, foto, electronice, cadouri, telefonie mobilă, farmaceutice şi articole pentru copii. Aceste magazine reprezintă ca număr 70% din magazinele românesti. La capătul celălalt, magazine de nişă, nu se găsesc decât 5% din magazine şi se constată o mai mare grijă şi pasiune a posesorilor faţă de afacerile lor. Cele mai multe magazine comercializează produse IT (76), urmând, în ordine, cărţi (44), foto(31), electronice (25), GSM (22), bazar (21), cadouri (19).

Capitolul 1. Prezentarea conceptelor și elementelor teoretice referitoare la tehnologiile comerciale

1.1. Tehnologia comercială - concept, componente, tendinţe, proiectare

Delimitarea domeniului tehnologiei comerciale reprezintă un demers ştiinţific care constă în clarificarea tuturor aspectelor de ordin teoretic şi practic impuse de aceasta.

Abordarea este de natură sistemică şi priveşte întreaga reţea comercială, activităţile specifice punctului de vânzare fiind proiectate şi organizate în relaţie directă cu clienţii cât şi cu partenerii din cadrul canalului de distribuţie care asigură aprovizionarea cu mărfuri şi prestarea unor servicii performante.

Societatea contemporană se caracterizează printr-un înalt nivel de dezvoltare a tehnologiilor specifice domeniilor socio – economice. Tehnologile actuale nu se mai bazează în principal pe transformarea materialelor, (materiilor prime) ci pe sistemele de transmitere, stocare şi prelucrare a informaţiei.

Noţiunea de tehnologie poate fi abordată atât în sens larg, general cu referire la ansamblul activităţilor care cad sub incindenţa acestui concept cât şi în sens restrâns, aplicabil unor domenii sau produse.