Temeiurile Filozofice ale Liberalismului

Introducere

Lucrarea de față se ocupă, în esență de doctrina politică denumită liberalism classic, doctrină apărută în Franța și în Marea Britanie între anii 1750 și 1790 și caracterizează prin revendicarea unei ample libertăți personale, de expresie, economice etc.

Liberalismul anilor optzeci a influențat mai multe guvernări, așa cum au fost cele conduse de Margaret Thatcher în Marea Britanie sau de Ronald Reagan în Statele Unite; au simțit însă această influență și alte guvernări,foarte diferite; depilda, cele ale socialiștilor francezi, spanioli sau neo-zeelandezi și cea a peronistilor argentinieni.

În sfârșit, să amintim că noul current de gândire a pătruns în marile organizații internaționale, la fondul FMI și la Banca Mondială, care și-au modificat linia politică și au început să propună țărilor în curs de dezvoltare modeluri “liberal” drept o soluție pentru creșterea economică rapidă.

Cartea de faţă se ocupă astfel de fundamentele filozofice ale liberalismului clasic şi, în mod special, de fundamentele lui etice.Turgot şi Adam Smith sunt exponenţii cei mai important ai liberalismului clasic din secolul al XVIII-lea.

Clasicii susţineau educaţia publică; ultraliberalii precum Friedman, se opun intervenţiei statului în acest domeniu.

O doctrină poate fi studiată pe două căi:

Prima este cea istorică: ea constă în explicarea felului în care s-a construit, încetul cu încetul, doctrină, descriindu-se contribuţiile diferiţilor autori care au influenţat-o.

A doua metodă este cea analitică : în acest caz, se ia în considerare o formă închegată a doctrine, aşa cum apare ea la unul sau la mai mulţi autori reprezentativi, şi se analizează structura ei logică.

Cap. I Naşterea şi Izvoarele Liberalismului

Atunci când studiem un curent de gândire complex, cu izvoare şi ramificaţii diversificate, precum liberalismul sau socialismul, putem să ne întoarcem la gânditori ai Antichităţii greceşti şi romane, întrucât vom descoperi că aceştia au anticipat majoritatea ideilor elementare care compun doctrinele de mai târziu.

Astfel, Antichitatea a cunoscut polemica între cei care considerau că “natura” este o armonie perfectă şi cei care-o găseau plină de imperfecţiuni.

Cele două mari doctrine etice care-I vor dezbina mai târziu pe liberali să regasescsi ele în Antichitate: doctrina denumită astăzi “utilitarista:, conform căreia singura modalitate de a judeca dacă legile şi instituţiile sunt bune (sau rele) este de a analiza efectele lor asupra fericirii oamenilor, şi doctrina numită a “dreptului natural”, potrivit carea criteriul etic de apreciere a legilor ca bune sau rele este conformitatea lor cu ordinea naturală.

Naşterea liberalismului clasic

Într-un anume sens, se poate spune că liberalismul a fost descoperit de două ori. El s-a născut aproape în acelaşi moment (în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea) din două doctrine morale occidentale: doctrina dreptului natural şi utilitarismul.

Sclavia

Dreptul natural preliberal era un edificiu logic care înfăţişa ce este drept şi ce este nedrept. EL pleca de la principiul caoamenii se nasc ,,liberi şi egali în drepturi”, dar susţină că , prin contracte legitime, oamenii pot ajunge sclavi.