Cuprins
- Capitolul 1: Tendinte actuale privind comertul international cu bunuri si servicii
- 1.1. Clasificari sectoriale ale activitatii economice
- 1.2. Tipologia si definitii ale serviciilor incluse in sectorul tertial
- 1.3. Metode clasice de import export al serviciilor
- Capitolul 2: principalele grupe de servicii turistice si particularitatile lor
- 2.1. Servicii de baza
- 2.2. Servicii suplimentare
- 2.3. Participarea prestarii serviciilor in turism
Extras din proiect
1.2.1. Conceptul de serviciu
Mult timp importanta activitatii de servicii nu a fost recunoscuta, serviciile fiind neglijate de economisti si incadrate in sfera neproductiva.
Aceasta stare de fapt s-a schimbat in ultimele doua- trei decenii, pe baza urmatoarelor date: numai serviciilepot crea locuri de munca in numar sufficient pentru a rezolva sau limita problema somajului; sectorul tertial nu este ingradit decat de reglementari,care sunt repuse in discutie in cadrul unui proces de liberalizare a schimburilor internationale; oferta de servicii differentiate si adaptate la cerere este un element esential al competitivitatii intreprinderilor oricare ar fi domeniul lor de activitate.
Preocuparile specialistilor de a depasii relative ramanere in urma a teoriei economice in raport cu dezvoltarea rapida a sectorului serviciilor au intampinat greutati mai ales in privinta definirii conceptului de serviciu. Acestea sunt determinate, pe de o parte, de marea eterogenitate a activitatilor economice cuprinse in categoria de servicii, iar pe de alta parte, de numeroasele acceptiuni a termenului de serviciu in vorbirea curenta.
Definitiile date varieaza de la cele bazate pe un singur criteriu de diferentiere intre bunuri si servicii pana la cele detaliate care enunta cateva caracteristici ale serviciilor.
Majoritatea definitiilor accentueaza in principal ca serviciile sunt “activitati al caror rezultat este nematerial si deci nu se concretizeaza intr-un produs cu existenta de sine statatoare”. De exemplu, Asociatia Americana de Marketing defineste serviciul ca: “activitatea oferita la vanzare care produce avantaje si satisfactii fara a antrena un schimb fizic sub forma unui bun. Cu toate acestea definitiile de genul celor de mai sus, sunt destul de ambigue. Astfel exista foarte multe servicii care se concretizeaza in bunuri materiale cum ar fi: serviciile cinematografice editoriale, de informatica, alimentatie publica.
Cand vorbim despre materialitatea sau nematerialitatea serviciului, trebuie clarificat daca este vorba de activitatea propriu zisa, de suporturile sale si rezultate.
Serviciul ca act reprezinta prestarea efectiva si pune in legatura activitatea prestatorului, mijloacele materiale ale prestatiei si obiectul serviciului, respective realitatea materiala sau sociala detransformat sau modificat. Interactiunea elementelor mentionate si faptul ca prestatiile de servicii au caracteristici spatiale si temporale le confera trasaturi de materialitate. Astfel ca si in cazul bunurilor materiale si in cazul serviciilor este nevoie de mana de lucru, de capital ethnic si este necesar un beneficiar adica un client.
Principala diferenta intre procesul de productie a serviciilor si cel fabricare a bunurilor materiale rezida in faptul ca clientul face parte din sistemul de productie. Acest sistem ar trebui denumit dupa, opinia unor specialisti, cu termenul specific de “servuctie”.
Astfel in practica, toate activitatile pot fi plasate pe o scala undeva intre a fi un serviciu pur (rezultate intangibile) si un bun pur, relevand existenta unei continuitati bunuri-servicii.
Din punct de vedere al marketingului, majoritatea definitiilor accentueaza asupra utilitatilor, beneficiilor, avantajelor, respective satisfactiilor pe care activitatile de servicii le procura consumatorilor.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Tendinte in Dezvoltarea Comertului Mondial cu Servicii Turistice in Hoteluri si Restaurante.doc