Teoria consumatorului

Notă introductivă

Analiza microeconomica este dedicate explicării comportamentelor individuale si interactiunile lor.În centru este deci situat individul,reprezentat de omul aflat într-o permanentă căutare a satisfacerii nevoilor sale.El este privit în dublă sa ipostază,de consumator şi de producator.În calitate de consumator,individul se manifesta ca purtător al cererii,urmărind maximizare satisfacerii nevoilor sale prin utilizarea resurselor limitate pe care le are la dispozitie.Altfel spus,el caută să maximizeze utilitatatea economica,pe baza principiului hedonist.

Teoria consumatorului îşi propune sa explice maniera în care individul repartizează resursele sale între diferitele bunuri şi servicii disponibile,astfel încât să-şi maximizeze satisfacţia produsă prin consumul lor.Obţinerea satisfactiei maxime oferite de consumul bunurilor şi serviciilor procurate cu ajutorul resurselor limitate care formeaza bugetul individului defineşte starea de echilibru a consumatorului.Aceasta teorie a fost dezvoltată de economiştii neoclasici din ultima pătrime a secolului al XIX-lea,sub influenţa filosofilor utilitarişti,pornindu-se de la premisa ca individul raţional caută maximum de satisfacţie sau de utilitate.

Capitolul 1:Utilitate economica.Delimitari conceptuale

Microeconomia studiaza comportamentul individual al agentilor economici si agregarea actiunii acestora in diferice contxte institutionale. In general, microeconomia face distinctie intre doua mari categorii de actori individuali: consumatorii si producatorii.

Un consummator este un agent economic (de exemplu o persoana sau o familie) care urmareste achizitionarea si folosirea unor bunuri pentru satisfacerea nevoilor sale si pune la dispozitia firmelor resursele de care dispune (timpul disponibil de munca,pamantul, talentul, economiile anterioare etc). Actul de consum nu este altceva decat alegerea unui bun sau a unei combinatii de bunuri, dintre celel accesibile la un moment dat. Accesibilitatea este restrictionata de doua tiputi de constrangeri: pe de o parte, sunt restrictiile de natura psihica si biologica si, pe de alta parte restrictiile de natura economica. Din punct de vedere psihic si sau biologic, supravietuirea este conditionata de consumul anumitor bunuri iar consumul respective nu poate depasi anumite limite. Din punct de vedere economic, suma cheltuielilor generate de achizitionarea bunurilor nu poate depasi bugetul disponibil.

In explicarea comportamentului consumatorilor, economia politica (microeconomia) se bazeaza pe premisa fundamentala potrivit careia oamenii tind sa aleaga acele bunuri care au pentru ei valoarea cea mai mare, daca bugetul disponibil le permite aceasta alegere. Cu alte cuvinte, consumatorul rational va incerca sa obtina o satisfactie cat mai mare, pornind de la resursele (bugetul) de care dispune. In consecinta, studiul comportamentului consumatorului presupune trei etape principale:

- Analiza modului de formare a preferintelor de consum (teoria utitlitatii), adica descrierea motivatiei pentru care oamenii prefera un anumit bun (sau o combinatie de bunuri);

- Analiza modului in care natura limitata a resurselor de care dispun consumatorii le influenteaza decizia de consum (restrictia bugetara);

- Studiul modalitatii de combinare a preferintelor cu disponibilitatile bugetare pentru determinarea posibilitatilor de maximizare sub restrictii a satisfactiei consumatorului.

1. Teoria utilitatii

In acceptiunea mderna, conceptual de utilitate a fost introdus in teoria sociala de Jeremy Bentham (1748-1831). Potrivit lui Bentham, utilitatea este “proprietatea unui obiect de a produce placerea, bilele sau fericirea ori de a preveni durerea, raul sau nefericirea”. In abordarea actuala, spunem ca un bun economic este util atunci cand consumul din bunul respectic ofera o satisfactie. Utilitatea se defineste ca fiind masura in care bunurile sunt appreciate de consummator (gradul in care ofera satisfactie).

Folosind aceste notiuni, afirmatia potrivit careia consumatorii aleg acele bunuri care le ofera cea mai mare satisfactie este echivalenta cu asertiunea ca oamenii, prin structura de consum selectata, urmaresc sa isi maximizeze utitlitatea.

Preferintele consumatorului

Presupunem ca un consummator poate sa alega intre mai multe produse disponibile pe piata si ca intotdeauna alege acele bunuri (sau acea combinatie de bunuri) care ii ofera cea mai mare satisfactie (ipoteza de rationalitate). In sens economic, un produs (bun economic) reprezinta fie un obiect material, fie un serviciu, daca cest bun este necesar si consumul poate produce o satisfactie. Bunurile sunt definite prin caracteristicile acestora, locul si data la care sunt disponibile. In consecinta, “doua bunuri care sunt identice dar sunt situate in locuri diferite sunt considerate diferite, din punct de vedere economic la fel ca doua bunuri identice, situate in acelasi loc, dar in momente diferite de timp”. Caracteristicile bunurilor sunt, pe de o parte, tehnologice si, pe de alta parte economice. Caracteristicile economice se refera, in special la proprietatile legate de dobandirea bunului si de rivalitatea in consum.