Teoria economică - evoluția obiectului de cercetare

I. Introducere

Teoria economică permite a evedenția nu numai logica internă a procesului istoric, dar și sesizarea tainelor economice, a înțelege forțele ei motrice. Economia este cu mult mai complicată decît orice mecanism sau organism biologic. Nici una din științe nu conține atîtea enigme ca economia – adevărată metagalactică existentă în noi înșine, în biosferă, în sistemele electronice, arhicomplicate, în toate complexele industrial-agrare cu miriade de fire invizibile, numite relații economice. Pentru a înțelege mesajul economiei trebuie cu siguranță de învățat alfabetul economic sprijint pe principii și legi fundamentale.

Economia poate fi considerată încă o știință tînără și fragilă, spre deosebire de științele naturii, matematica, fizica sau chimie. Ea va fi întotdeauna o cunoaștere generală a mecanismelor și problemelor economice prin intermediul conceptelor presupuse de știința economică.

Afirmarea, consacrarea și recunoașterea statutului ei de materie densă datează din epoca modernă. Problema cunoașterii economice prin analiză este foarte delicată deoarece în funcție de autori și de epoci se discuta cînd de știința economică, cînd de economie politică.

Începuturile procesului economic se pierd în negura timpului. Istoria omului și a societății umane începe odată cu activitatea bazată pe rațiune privind dobîndirea bunurilor materiale. Omul a fost nevoit dintotdeauna să gîndească și în consecință, să acționeze economic. El a fost constrîns dintotdeauna să înțeleagă că existența sa este, înainte de toate, una socio-economică. Mai mult decît atît, el, individul (ca și grupurile și colectivitățile umane) a fost nevoit să constate că această existență, calitatea ei, depind de modul în care se găsesc soluții la ingrata inecuație cu care s-a confruntat în permanență pe parcursul existentei sale: resurse, relativ limitate pe de o parte și nevoi nelimitate pe de altă parte. Gîndul despre economie a fost un însoțitor permanent al preocupărilor omenești individuale și colective.

Activitatea economică este un proces complex, ce constă din diverse moduri de comportament uman, din reacțiile și deciziile oamenilor cu privire la producerea bunurilor pe care natura nu le oferă direct; ele trebuie refăcute și repartizate în funcție de necesitățile și interesele acestora. Pentru viață omul are nevoie, în primul rînd, de cele mai elementare condiții de existență, hrană, îmbrăcăminte, domiciliu.

Omul se manifestă ca personalitate prin nivelul dezvoltării sale spirituale, dar nu prin cantitatea bunurilor materiale de care dispune. Însă producerea bunurilor materiale, ca bază a vieții, va fi întotdeauna cea mai importantă ocupație a oamenilor. Încă Aristotel spunea că oamenii au început să se ocupe cu filosofia numai după ce toate cele necesare pentru menținerea vieții au fost obținute.

În procesul muncii de dobîndire a hranei și a celorlalte mijloace necesare pentru menținerea vieții, oamenii au acumulat experiență și dibacie. Aceste cunoștințe se păstrează, se transmit din generație în generație în formă de deprinderi, obiceiuri, reguli, rețete etc. Concomitent se obțin și cunoștințe despre felul cum poate fi organizată mai rațional producția, în ce mod trebuie să se efectueze procesele de muncă, cîți oameni trebuie să fie ocupați într-o ramură sau alta. Toate acestea erau fixate în diverse regulamente de comportament, ce au ajuns pînă la noi prin intermediul papirusurilor egiptene, tabelelor lui Hammurabi ș.a. constituind germenii viitoarei științe economice - știința despre regulile de organizare și conducere a gospodăriei.

Concluzie: Istoria economiei poate fi definită ca evolouția totalității ramurilor economice, atît din sfera productivă (agricultură, industrie, transporturi, construcții) cît și din sfera neproductivă (comerț, credit, finanțe, circulație monetară). Istoria economică evidențiază progresul forțelor de producție, baza materială a societății pe diferite trepte de dezvoltare, perfecționarea mijloacelor de producție, a uneltelor și obiectului muncii, a tehnicii folosite în producție, influența știintei asupra vieții economice. Mai mult, într-o abordare modernă, istoria economiei se referă și la mentalitățile economice, adică la modul în care se reflectă concepțiile teoretice specifice unei anumite perioade, la nivelul maselor largi.