Teoria și practica elaborării și utilizării politicii monetar-creditare

INTRODUCERE

Analiza sistemelor bancare contemporane evidenţiază că acestea sunt structurate pe două nivele, respectiv Banca centrală şi băncile de rang secundar, denumite şi bănci de sistem. Rolul băncii centrale rezultă din monopolul asupra emisiunii monetare şi din funcţia de autoritate monetară pe care a preluat-o treptat şi pe măsură ce s-a implicat în afacerile statului şi, în mod special, în politica economică. Apariţia banilor în economie a impus crearea unei instituţii care să asigure emisiunea, dar şi supravegherea circulaţiei în bune condiţii a acestora. Pe de altă parte, funcţionarea instituţiilor statului, a condus la nevoia acoperirii cheltuielilor suplimentare prin emisiune monetară. Ca urmare, crearea autorităţii monetare a avut la baza monopolul emisiunii deţinut de stat la momentul respectiv. Existenţa băncii centrale, ca instituţie ierarhică superioară celorlalte instituţii bancare, s-a impus tocmai ca urmare a nevoii coordonării activităţii bancare în economie, dar şi ca urmare a intensificării presiunilor inflaţioniste la nivel internaţional.

Băncii Naţionale a Moldovei îi revine un rol important în procesul de tranziţie la economia de piaţă a Republicii Moldova. Din 1991 şi pînă în prezent au fost elaborate şi implementate un şir de măsuri eficiente în vederea stabilizării mediului monetar şi de credit. Cel mai important pas în acest sens a constituit introducerea în circulaţie la 29 noiembrie 1993 a monedei naţionale - leul moldovenesc - cu promovarea ulterioară a unei politici monetare şi de credit antiinflaţioniste.

Scopul acestei lucrări constă în determinarea instrumentelor politicii monetar-creditare si aplicarea in practica a acestora in Republica Moldova cit și in alte state.

Reeşind din scopul stabilit lucrarea a fost structurată în trei capitole, fiecare dintre ele conţinînd aspecte atît teoretice cît şi practice privind instrumentele politicii monetar-creditare precum si activitatea băncii centrale şi rolul ei în cadrul sistemului economic.

Capitolul I include aspectele teoretice privind concepte, obiective şi continutul politicii monetar-creditare precum si instrumentele realizarii acesteia in concordanță cu scopul,rolul si influiența politicii.

Capitolul II reflectă o analiză a politicii monetar-creditare in Romania si Ucraina in comparatie cu Republica Moldova, politica monetar-creditară promovată de către BNR si BNU, precum şi strategia si instrumentele politicii monetare a BCE.

Capitolul III conţine o analiză a particularitatilor politicii monetar-crediare promovate de catre BNM, instrumentele politicii monetar-creditare a Bancii Naţionale a Moldovei, la fel sînt reflectate şi obiectivele strategice monetar-creditare pentru anii 2010-2012 pentru susţinerea şi dezvoltarea sectorului real al economiei naţionale.

I. Consideratii teoretice privind politica monetar-creditara

1.1 Conceptul de politica monetar-creditară

Prin politică monetar-creditară se subînţelege totalitatea măsurilor întreprinse în

sferele monetare şi creditare, îndreptate spre reglarea dezvoltării economiei, combaterea

inflaţiei şi şomajului, echilibrarea balanţei de plăţi a ţării, etc.

Politica monetar-creditară este una din metodele principale de implicare a puterii de

stat în decurgerea proceselor de reproducere a mărfurilor şi serviciilor. Această politică se elaborează de banca centrală în comun acord cu principalele ministere economice ale ţării (ministerul finanţelor, ministerul economiei, ministerul agriculturii, etc.). Se aprobă de organul legislativ a ţării, de obicei, pe un an şi se realizează de organele nominalizate.

În scopul realizării politicii monetar-creditare, banca centrală influenţează asupra

stării pieţei de capitaluri creditare şi asupra rotaţiei monetare. Influenţând asupra volumului de resurse creditare ale băncilor comerciale, asupra ratelor dobânzii şi asupra volumului masei monetare, banca centrală influenţează asupra procesului de investiţii de capital, asupra volumului şi caracterului cererii pe piaţă, asupra nivelului preţurilor şi asupra altor factori care determină starea economiei.

Există două tipuri de politică monetar-creditară:

1. politica monetar-creditară de restricţie (îndreptată spre limitarea investiţiilor,

încetinirea ritmului de creştere a volumului masei monetare);

2. politica monetar-creditară de expansiune (stimularea volumului operaţiunilor

de creditare, reducerea ratelor dobânzii creditare, mărirea volumului masei monetare).

Politica monetar-creditară de restricţie se realizează, în condiţiile în care

conjunctura economică se dezvoltă rapid, cu scopul de a nu admite criza de

supraproducţie.